Sunt multe nume in istorie si niciunul nu este al nostru.
Când ne uitam la memoriale nu e nici o urma de g, de e, sau i gravat in piatra
Sau vreun colt din mine
Ori vreun colt din tine.
Daca stau sa ma gândesc bine, nu e ceva rău.
Repetiția unor greșeli voite ar răsuna peste generații întregi iar eu
As prefera sa plec capul in fata ruinelor mult iubite, cu atât de multa ura demolate din temeli pentru ca nu reușeam mereu sa găsesc strop de zâmbet peste acoperișurile lor.
Când intram in catedrale, de ne căiam cu dor sau supărare
Alunecând pe podelele din marmura si julindu-ne mândria oarba
Atunci ce am făcut?
Când ne bosumflam ca doi copii ca doream sa fim eterni sau cel putin, jumătăți din infinit
Atunci ce am făcut?
Nu ne-am gândit niciodată sa admiram si alte prezente vi iar acum sictiriți de cimitir bântuim agale in lume sa găsim bucăți din noi, legenda celor doi nebuni care au tinut in palme lumea si degetele lor s-au frânt de prea multa măreție.
Daca tot n-a fost sa fie, niciun colt din mine sau vreun colt din tine
Scrijelit pe o bucată de hârtie
Fără epopee sa ne spună tot trecutul, chinuit si amarat.
Ori vreo Biblie sa ne dea drept exemple de păcat originar care ar duce suferința multă.
Sau vreo hieroglifă sa ne arate cicatricile ambiției noastre de mult trecută peste limita nebuniei.
Spun sa mărșăluim treptat către marginea atlasului unde s-a revărsat tot cerul
Impins de nebunia celor doi egoiști, îndrăgostiți de tragedie.