Simțul văzului
V-ati gandit vreodata la pierderea vazului?
Cartea pe care o citesc, “Lumina ce se stinge...”, m-a facut sa meditez la acest privilegiu pe care il avem si la cat de importanta este lumina pentru fiecare dintre noi.
Mie, imi este teama de intuneric. Recunosc, nu este un lucru cu care ma mandresc, iar de multe ori il ascund. Insa, oare ce as face daca as fi nevoita sa traiesc intr-un etern intuneric? Lumina reprezinta totul pentru mine. Cum as mai putea sa studiez, sa citesc fara ajutorul ei?
Ar trebui sa ne consideram norocosi, pentru simplul fapt ca putem vedea ceea ce este in jurul nostru, ca ne putem vedea in oglinda. Este un privilegiu pe care nu il are fiecare persoana, insa de care nu ne bucuram cum ar trebui si pe care nu il cinstim la adevarata sa valoare. Este un cadou, asa ca ar trebui sa avem grija de el, pentru ca se poate deteriora, iar odata cu acest lucru, poate disparea.
Imi place sa meditez la diverse lucruri, insa imi este foarte dificil sa o fac cu ochii inchisi, ascunsa in negura intunericului. Lumina si ceea ce ma inconjoara reprezinta cele mai importante elemente ale fiintei mele. Atunci cand citesc, imi place sa fac pauze in care sa imi privesc camera sau pur si simplu sa deschid fereastra si sa observ cerul sau oamenii care se plimba pe strada. Astfel, sunt invaluita de un sentiment de implinire, de plenitudine, prin care imi dau seama ca exist si ca, de asemenea, nu sunt singura.
Totul este mai frumos atunci cand este invaluit de lumina.
Starea mea este foarte des conditionata de vreme. Daca nu as avea simtul vizual, poate ca as avea aceeasi stare tot timpul si nu sunt sigura daca ar fi cea potrivita. De asemenea, suntem facuti tocmai pentru a experimenta, iar de aceea suntem impinsi de catre Destin sa trecem prin fiecare stare de spirit, sa ne autodepasim, sa impingem limitele, iar acest lucru ar fi improbabil fara vaz.
Stiu ca niciodata nu suntem multumiti cu ceea ce avem si ca incepem sa apreciem un lucru numai in momentul in care suntem pe cale sa il pierdem sau l-am pierdut deja. De aceea, ar trebui sa invatam sa ne multumim cu ceea ce avem si sa consideram fiecare lucru un dar pe care trebuie sa il pretuim ca atare.
Cu ajutorul acestei carti, am inceput sa constientizez, iar prin acest lucru sa si apreciez, valoarea pe care o au detaliile in viata noastra. Lucrurile mici pe care de multe ori le trecem cu vederea ne definesc viata, ne definesc pe noi. Sunt multumita ca am reusit sa fac acest lucru acum pana cand nu va fi prea tarziu si va invit si pe voi sa faceti acelasi lucru. Asadar, va invit sa cititi “Lumina ce se stinge...”, de Mircea Eliade, si sa meditati putin asupra propriei vieti dupa ce ati parcurs macar o mica parte din carte si sunt convinsa ca va veti deschide ochii, cu adevarat.
O seara frumoasa va doresc!
Pupici,
Calypso Aimée ♍️