Sunt băiat și iubesc foarte mult.
Și băieții iubesc, și noi plângem și ne îndrăgostim al dracului de tare atunci când simțim că am găsit sufletul pereche. Am devenit un adult acum, am 18 ani, iar trecutul meu nu a fost unul prea strălucit, e murdar și mânjit cu păcate. Și știi de ce? Din cauza iluziilor, da. Iluziile au reușit să mă transforme într-un om de nerecunoscut și au reușit să mă domine și să mă schimbe tot mai tare, pe zi ce trecea iluziile îmi creșteau, iar pe ea o distrugeam tot mai tare fără să vreau și îmi pare extrem de rău. Nu realizam absolut nimic din ceea ce mi se întâmpla, iar în mintea mea să dădeau lupte în timp ce o făceam să sufere în loc să îi ofer dragostea de care a avut și are nevoie.
Ea este o fată simplă, elegantă și foarte frumoasă, are un zâmbet extrem de fermecător și se bucură din absolut orice îi este oferit din dragoste. Este o fată modestă și la locul ei. O iubesc, îmi place să scriu despre și doar despre Ea. Încă de când ne-am întâlnit pentru prima oară am simțit că este absolut TOT CEEA CE ÎMI DORESC, am simiți că în sfârșit mi-am întâlnit sufletul pereche. I-am oferit un trandafir foarte frumos pe care l-a apreciat extrem, era primul trandafir al ei primit vreodată de la un băiat, și a fost oferit cu dragoste, cu foarte mare dragoste. S-a bucurat extrem de tare și a avut grija de acel trandafir, mai ceva ca ochișorii ei de zână pe care îi are în cap.
S-a îndrăgostit de mine, m-am îndrăgostit de ea și am început să formam o poveste de dragoste foarte frumoasă, doar că iluziile ce îmi erau provocate, mai ceva ca niște droguri pe care le consumi, au cam distrus-o pe tot parcursul relației. Am rămas uimit pentru că deși am rănit-o EXTREM, EXTREM de TARE, EA a rămas PUTERNICĂ și a continuat SĂ MĂ IUBEASCĂ. Au fost zeci de ceruri groaznice din vina mea, aproape în fiecare zi și regret asta pentru că nu am realizat că RĂNESC UN OM CARE MĂ IUBEȘTE CU ADEVĂRAT și mi s-a dedicat DOAR MIE.
Așa că tot ceea vă rog, este să lăsați iluziile și să nu vă mai certați IUBITA/IUBITUL doar că așa v-a venit vouă, s-ar putea să te înșeli TU pe TINE făcându-vă rău din prostie. Gândește-te că poți pierde un om de milioane, o persoana la locul ei care chiar te iubește… și pentru? Pentru niște aberații din capul tău.
Ai grijă de ceea ce iubești!
Tuturor ne este frică să nu fim înșelați, dar să nu acuzi niciodată pe nedrept pe cineva și fără dovezi, căci tu ești cel care greșește, nu acea persoană care posibil nici nu este vinovată.
