art blog(derogatory)
The Stonewall Inn

Product Placement
d e v o n
Interview Vampire Daily

Origami Around
official daine visual archive
Xuebing Du
No title available
𓃗
occasionally subtle
ojovivo
Cosimo Galluzzi
No title available

pixel skylines
PUT YOUR BEARD IN MY MOUTH
No title available
Cosmic Funnies

tannertan36

PR's Tumblrdome
seen from Spain

seen from United States
seen from United States

seen from Japan

seen from South Korea
seen from Türkiye
seen from Kenya

seen from Vietnam

seen from Venezuela
seen from United States
seen from Spain

seen from Malaysia

seen from Indonesia

seen from France
seen from Kenya
seen from Bangladesh

seen from United States
seen from United States
seen from United States

seen from Sweden
@rawxiefoxie
You’re my something in between
Oamenii te asculta, te barfesc de bine, te analizeaza de rau, te completeaza cu necesitati sau te ghideaza din intuneric in lumina (cu ironia de rigoare, reversul e la fel de valabil)… Toti par ca te pot iubi, putini sunt cei care fac asta, iar pentru majoritatea ramai a fi totalmente indiferent… In apogeul gloriei, primesti lauri si distinctii… In esec, de-obicei, critici si repudiere…
În mine te așteaptă două femei. Uneia îi curge liniște prin vene, iar celeilalte haos. Și una vrea să te asculte, iar cealaltă să-ți guste carnea cuvintelor. Una te atinge timid, iar cealaltă cu sete și foame. Una își pune toată încrederea în tine, iar cealaltă nu crede niciun cuvânt pe care îl spui. Una te cheamă cu șoapte în rai, iar cealaltă te trage în adâncimile iadului, ținându-te strâns de mână. Una roșește și închide ușor ochii, iar cealaltă îți susține privirea fără să clipească.Și nu știu cum și ce faci, dar ești singura persoană care a făcut din mine un întreg.
Pentru că oamenii sunt ca oglinzile. Te așezi lângă unii și te vezi urat. Lângă alții te vezi prost. Iar lângă alții te vezi neclar și nu știi ce să crezi. Iar asta îți creează nesfârșite păreri de rău. Uneori însă, rar, foarte rar, sunt oameni lângă care te vezi nu neapărat frumos, nu neapărat ideal, ci doar întreg, sau complet sau pur și simplu într-un mod pe care îl găsești acceptabil. Nu e nevoie să îi cauți, ei apar dintr-o dată din mulțimea mută, trebuie doar să fii atent și, dacă e posibil, să ți-i apropii.
— Ștefan Caraman
Ei? Ce zici, copil trist? La fel te simți?
Am început să uit de tine, de fapt, am început să nu te mai simt și nu ți-am mai scris. Iartă-mă, dar știi bine că prefer să nu te mai caut dacă nu te simt cu adevărat și nu-mi pot da seama în ce stadiu ești.
Să fiu sinceră, nici acum nu te simt în întregime, doar că îmi e dor de tine și risc să aflu noutăți.. poate te regăsesc de unde te-am pierdut. E greu, dar nu imposibil..
Îmi e dor de tine, copil inocent. Ma gândesc la tine în fiecare zi, te vizitez, dar nu simt nimic și plec.
Iartă-mă. Al tău, terapeut.
23.Mai
08.05.’20
Nu vreau alte începuturi, vreau continuarea noastră.
—“numele meu este România. locuiesc pe strada Europa de 13 ani de zile, din ianuarie 2007. am o casă veche, care a fost mare și frumoasă cândva. acum este tot mare, dar dărăpănată. cade tencuiala, acoperișul e vechi și uneori îmi plouă în casă, dar nu mă plâng. am o grădină mare. cândva aveam o livadă aici, dar ai mei au tăiat toți pomii pentru că am avut nevoie de lemne de foc. o parte au vândut vecinelor mele. este aici, aproape de mine, o doamnă Austria. ei îi dădeau ai mei mai toate lemnele. iarba este și ea cam uscată pentru că nu am mai udat-o de mult timp. sunt la școală cu vecinele mele: Italia, Spania, Germania, Franța, Ungaria și mai am câteva. este și Anglia cu mine în clasă, dar de câteva luni s-a mutat de pe strada mea. am înțeles că era certată cu Germania și cu Franța. pe primar nu știu cum îl cheamă, dar îi știu inițialele: U.E. el tot vine la noi pe stradă, dar nu se oprește decât la cei mai înstăriți. l-am văzut de multe ori că intra și la familia Germaniei și a Franței. pe mine doar mă salută când mă vede pe la stradă și rar mă întreabă ce mai fac. Italia s-a îmbolnăvit. în urmă cu câteva săptămâni a venit la școală și a făcut febră. strănuta într-una și tușea, dar a stat la toate orele. a doua zi nu a mai venit, dar am răcit toate din cauza ei. Italia este cea mai frumoasă de pe stradă. în fiecare zi vine altfel îmbrăcată la școală, parcă e din revistă. Germania, îi este vecină, dar moare de invidie când o vede cât e de frumoasă. bolnavă fiind, Italia a avut nevoie de medicamente și s-a dus la ușa Germaniei. a sunat o dată și nimic, a sunat a doua oară, niciun răspuns. a ieșit la un moment dat cineva și i-a spus: „am, dar nu pot să îți dau că poate și ai mei se îmbolnăvesc”. apoi i-a închis ușa în nas. s-a dus apoi la Franța și tot așa, nu a primit nimic. Spania este și ea o frumusețe. este brunetă și puțin creolă, iar la școală stă în aceeași bancă cu Italia. s-a îmbolnăvit și ea. de câteva săptămâni nici nu au mai ieșit din casă. le văd doar la geam când mai trec și mă plimb singură pe stradă. acum stau acasă toate. nici la școală nu mai mergem. eu mă mai duc prin parc sau mă mai plimb cu bicicleta. tușesc puțin, dar sunt bine. nu mi se poate întâmpla chiar mie să pățesc ceva. acum, că mai toate stau acasă, au venit să îmi aducă jucăriile pe care i le-am dat. toate mi-au adus jucăriile stricate, iar pe cele bune și le-au păstrat și Italia și Spania și Germania. credeam că măcar Anglia să mi le aducă toate, mai ales că ea nu mai stă pe stradă cu noi. nici măcar nu mi le-a trimis mie. le-a dat Franței și Germaniei să mi le ducă, iar ele mi le-au adus tot pe cele stricate, însă abia după ce le-a lăsat Ungaria. m-am uitat printre jucării. cu câteva excepții, toate sunt defecte. după colț, pe cealaltă stradă, locuiește Serbia. părinții ei tot caută o casă pe strada noastră, dar încă nu au găsit. și ea este cu noi în clasă. tot ca și noi, stă și ea acasă, dar a rămas fără medicamente, pansamente, măști, ceea ce îți trebuie la răceală. mai departe de aici, în altă localitate, locuiește China și ea cam are de toate. Serbia i-a cerut ei, dar Germania a sărit imediat să nu ia de la ea că ale ei sunt mai bune. Serbia, naivă, a ascultat și acum când s-a dus să-i bată în poartă Germaniei, aceasta nici nu i-a răspuns, iar China le-a dat apoi la alții. când totul era bine, păream ca o mare familie. Germania mă suna tot la două zile, Italia mă chema des pe la ea, Franța îmi trimitea cărți și eu îi dădeam jucării, cu Spania făceam schimb de haine, iar cu Ungaria, deși nu eram prietene, ne înțelegeam așa ca între vecine. acum, de când cu răceala asta, nu mai vorbește nimeni cu nimeni. parcă am fi niște străine. a trecut și primarul pe aici, domnul ăla la care-i știu doar inițialele: U.E. mi-au zis ai mei că l-au văzut când a vorbit cu familia Germaniei. le-a promis mulți bani de la primărie. tot așa a spus că îi dă și Franței, iar Italia și Spania se descurcă și ele. nouă ne va da doar ce rămâne după. ne-am obișnuit să nu primim nimic, deși nici ai mei nu mai merg la lucru pentru că stau acasă să aibă grijă de mine.
“Nu m-au durut la timpul lor , dar m-au durut în viitor,,
Doc
Lazy evenings by Roberto Nickson
i pray that aug, sep, oct, nov and dec are all months full of growth, blessings, productivity, new doors open and opportunities