De prea mult timp vars lacrimi in scrumiere,
Ca nu mai am nicio tigara care sa ma ajute sa trec peste probleme,
Ca m am pierdut! M am pierdut de atatea ori de pe drumul meu,
Si totul a venit inapoi, de 10 ori mai rau,
C-am incercat de prea multe ori sa fiu ascultat,
Incat mi s-a luat de unu si altu care-mi repeta intr-una "sa tac",
Mi s-a luat de oameni care-si dau doar in cap,
Da hai sa-ti zic ceva, foamea nu mai sta in stomac.
Petrec timp cu altii, in loc sa-l petrec cu mine, ma lupt de atata vreme sa-mi fac doar mie bine,
Sa ma schimb, sa evoluez, sa observ, sa incetez,
Din a mai darama, acelasi suflet neinsemnat peste o povara grea.
-Moarte











