#despre manie

[georgedogariu]

Cine declară că este nevinovat din punctul de vedere al legilor? Şi chiar dac-ar fi aşa, cât de limitată este nevinovăţia definită prin raportare la o lege! Cât de larg se deschide domeniul datoriei faţă de cel al dreptului! Ce obligaţii impun datoria, omenia, generozitatea, dreptatea, integritatea - care nu se află în documentele oficiale! Dar nici măcar la acea definiţie atât de limitată a nevinovăţiei nu ne putem raporta: unele greşeli le-am comis, pe altele le-am gândit, pe altele le-am încurajat; în anumite situaţii suntem nevinovaţi, pentru că nu am reuşit.

Seneca, Despre mânie

[georgedogariu]

Suspiciunea nu duce niciodată lipsă de pretexte: este nevoie de sinceritate şi de o apreciere generoasă a lucrurilor. Să nu credem nimic decât dacă ne va sări în ochi şi va fi evident, iar ori de câte ori suspiciunea noastră se va fi dovedit neîntemeiată, ne vom pedepsi credulitatea: pentru că această corecţie va deveni obişnuinţa de a nu da crezare cu uşurinţă.

Seneca, Despre mânie

[georgedogariu]

Nimeni însă nu poate conduce decât dacă se şi lasă condus.

Seneca, Despre mânie

[georgedogariu]

A fi om este o scuză mai importantă şi mai corectă decât a fi copil.

Seneca, Despre mânie

[georgedogariu]

Priveşte temeliile unor cetăţi celebre - greu de recunoscut: mânia le-a culcat la pământ; priveşte locurile pustii, părăsite de mii de oameni, fără nici un locuitor: mânia le-a secat; priveşte atâţia conducători păstraţi în amintire ca exemple de soartă nenorocită: pe unul mânia l-a lovit străpuns în propriul pat, pe altul l-a lovit în timpul ceremoniei sacre a mesei, pe altul l-a măcelărit în tribunal şi în văzul mulţimii din for, pe altul l-a forţat să-şi dea sângele fiului său paricid, pe altul să-şi descopere gâtul regat în faţa unei mâini de sclav, pe altul să-şi întindă picioarele pe cruce.

Seneca, Despre mânie