Mi-am amanetat visele când realitatea a devenit greu de îndurat,
Când speranța s-a prăbușit la capătul sufletului meu nu a mai contat,
Căci ușile au ramas închise indiferent cât de mult am luptat.
Într-o lume decolorată am tras aer în piept și-am lăcrimat a mia oară,
Dar n-a contat efortul atunci când viața m-a doborât iară.
Au trecut nenumărate răsărituri și apusuri, dar fără rost,
Pașii îmi sunt tot mai grei și-n suflet e tot mai gol.
@un-suflet-anonim










