#radu comșa

[rudyroth79]

”De dimineaţă” de Radu Comșa

”De dimineaţă” de Radu Comșa

Întunericul era dens şi aşezat în straturi orizontale. Începea chiar de lângă tavan, rarefiat în curbe şi se continua în straturi din ce în ce mai subţiri și neuniforme de ghemotoace îndesate. Acum fâșiile de lângă mine vibrau în unde fără amplitudine. Mișcarea oscilatorie se transmitea de la telefonul care îşi urla calm alarma în licăriri de lumină, în pulsaţii înăbuşite şi în sunete exotice. Wa…

View On WordPress

[rudyroth79]

”Afaceri pe picior mic” de Radu Comșa

”Afaceri pe picior mic” de Radu Comșa

”Mă bucur mult că te văd! Da, o cafea. Lungă, da! Cu lapte, hă, hă… Ce faci, domnule…? Nu te-am mai văzut… Stau oriunde, e bine aici. Că era să trec pe lângă tine, fără să te văd. Nici tu nu m-ai văzut? Noroc că am întors capul și așa, cu coada ochiului te-am prins ș-am zis: dacă e el trebuie să schimbăm o vorbă… Aşa… ce zici că mai faci? Cum merge? Eu sunt bine, îmi merge bine. Da… cu nişte…

View On WordPress

[rudyroth79]

”Se numește Raymond” de Radu Comșa

”Se numește Raymond” de Radu Comșa

Cerul cade vertical şi unghiular printre pereţii alb-gălbui ai clădirii care se înalţă drept şi definitiv din asfalt. Copaci cu frunze verde închis, aşezate în solzi ordonaţi de-a lungul crengilor lungi şi flexibile, se lipesc de marginile zidului înalt care separă curtea interioară de cealaltă curte interioară a celeilalte clădiri, tot alb-gălbuie, tot veche, tot înaltă, tot definitivă. Cineva…

View On WordPress

[rudyroth79]

”Pub și ploaie” de Radu Comșa  

Ploaia cădea limpede şi dreaptă pe pământ, dar acum rămăsese undeva în spate.

Intrasem în pub-ul adăpostit într-o veche casă boierească, un loc unde cândva funcţionase o  instituţie publică din cele în care oamenii intră de bună voie și zic ”Da”. Casa fusese recuperată de proprietarii de demult, dar nu pentru a fi locuită. Acum își afla odihna într-un decor un pic irlandez, un pic continental, un…

View On WordPress

[rudyroth79]

”Reflex de afectivitate” de Radu Comșa

”Reflex de afectivitate” de Radu Comșa

”Cuvinte în care să te păstrezi cum ai fost, cum ți-a fost, când ai fost…”

Părul ei e castaniu închis. Când prinde o rază de soare, şuviţele se fac roşu închis, translucid. Cu reflexe de sticlă aurii. Reflexe neschimbate. Numai cute fine i se adună la colţul ochilor. Se vede asta când zâmbeşte. Zâmbetul este acelaşi. Neschimbat. Cu buzele şi cu ochii. Cu verde topit în irişi căprui. Cu buze…

View On WordPress

[rudyroth79]

”Femeia din tren” de Radu Comșa

”Femeia din tren” de Radu Comșa

Când am intrat în compartiment, ea a întors capul spre mine. Mi-a răspuns la salut, înclinându-și imperceptibil capul pe un umăr.

Căutam din priviri locul douăzeci și cinci și nu-l vedeam, dar nici nu avea importanță. În afară de mine și femeia de la fereastră, nu mai era nimeni în compartiment, iar trenul se pusese deja în mișcare. Puteam sta pe oricare alt loc.

”Cred că stau pe locul…

View On WordPress

[rudyroth79]

”Zi cu ploaie, cafea și dileme” de Radu Comșa

”Zi cu ploaie, cafea și dileme” de Radu Comșa

Dacă ar fi să te iei după ploaia despletită în picuri lungi şi grei, primăvara se arată numai în calendarul care se încăpăţânează să ne anunțe că april e bine urnit pe făgașul său și în curând îi va bate ceasul jumătate. Norii se scutură peste tot, de seara până dimineaţa şi de la prânz până după-amiaza târziu. Iarba nouă plesneşte de prospeţime, frunze crude îmbracă ramuri lungi, însă cerul…

View On WordPress

[rudyroth79]

”Chemarea nestatornică” de Radu Comșa

”Chemarea nestatornică” de Radu Comșa

Aleea e pictată toată cu pete de soare și umbră azvârlite în tușe lungi, prefirate printre ramurile aplecate ale brazilor aliniaţi unul după altul, înalţi şi negri. Sunt cam singuratici și cam triști. Deşi e plină de oameni, aleea e și ea cam singuratică. Se închide într-un capăt cu porţi de fier forjat lin-răsucit, cu suliţe zvelte în partea de sus. Aleea trece apoi prin faţa clădirii lungi,…

View On WordPress