Când renunți la deosebit în favoarea comunului.
Acum cred că încep să înțeleg de ce ai renunțat la mine. Pentru că eram deosebită. Ai renunțat la mine pentru că te-a speriat ceea ce aveam deosebit. Te speriat faptul că eram diferită de restul fetelor. Până la urmă fetele comune nu sunt atât de frumoase și nu le circulă prin vene sângele mai multor națiuni. Adică, cine s-ar încurca cu o româno-ruso-germano-greco-turcoaică? Doar cei curajoși. Iar tu, dragul meu, nu ești printre cei curajoși. Tu ești un laș. Ai ales să renunți la mine pentru că erai speriat de duritatea nemțoaicei din mine, de tupeul meu rusesc, de înțelepciunea greacă, de frumusețea turcească și de dragostea româncei. Ți-a fost teamă de această femeie din mine, de acest amalgam de atitudini care te-a fermecat la început. Iar teama aceasta te-a împins la greșeala pe care ai comis-o în fața mea. Teama asta te-a determinat să mă dai la o parte, eu fiind deosebitul, în favoarea ei, care este comunul. În concluzie, nu pot spune decât că ești un fricos. Un laș, un papă-lapte. Ești un pămpălau, un om lipsit de curaj în fața deosebitului. Nu ești decât un om comun. Un om care se mulțumește cu puțin datorită comunului.