Ai crezut ca nu pot sa renunț la tine, ai crezut că sunt un tip slab ce moare după tine. E adevărat, eu muream după tine după fiecare răsuflare, după fiecare privire, după fiecare șoaptă pe care mi-o șopteai la ureche atunci când făceam dragoste în plină noapte, până când m-ai stins, m-ai stins atunci când ai încetat. M-ai stins atunci când ai încetat să îți mai pese de mine și de noi. M-ai stins atunci când ai încetat să mă mai iubești până la capăt și ai continuat, ca de obicei pe drumul tău. Ai crezut că nu o pot lua de la capăt, ai crezut că m-aș fi stins de tot, ceea ce mi s-a și întâmplat în tot acest timp. Ceea ce nu ai știut tu niciodată este că eu am dus mai multe lupte decât tine înainte ca tu să fi apărut în viața mea. M-am învățat și cu durerea, m-am obișnuit și cu dezamăgirea, pot duce și dorul de tine, în fiecare zi, de asemenea m-am împrietenit și cu Singurătatea, ea este cea mai bună prietenă a mea, mai ales atunci când nimeni nu mai îmi este prin preajmă. Te iubeam pentru ceea ce erai, te iubeam pentru felul în care mă priveai, te iubeam pentru că așa simțeam, te iubeam pentru că tu atunci chiar erai un om mult mai bun decât ești tu astăzi. Credeam că ești un om mai bun, credeam că poți fi un om diferit decât toți ceilalți oameni, credeam că există bunătate în tine, dar eu m-am înșelat, m-am înșelat pentru că până la urmă tu mi-ai doar dovedit că ești un om la fel ca toți ceilalți oameni care au intrat, trecut și ieșit prin viața mea, nimic mai mult, nimic mai puțin. A fost incredibil, a fost foarte frumos dar a durut și enorm de mult mai ales la final, mai ales atunci când finalul se anunța din ce în ce mai mult, fără nicio ezitare, până la capăt, exact așa cum ne-am iubit și noi doi, exact cum am fost și noi doi unul pentru altul, până la ultima noastră răsuflare, în povestea noastră de dragoste, mult prea hilară și banală, pentru mulți din mulțime. #Lumeaprinochiimei #AiFostNebuniaMea #urmeazacartea@aifostnebuniamea @saalegifrumoscopile