❤❤ This lady and gents. This.
seen from Spain

seen from Belgium

seen from United Kingdom

seen from United States
seen from Tunisia
seen from France
seen from Argentina
seen from China

seen from Belgium
seen from Burkina Faso

seen from Belgium
seen from China

seen from China
seen from Romania
seen from United States
seen from United States
seen from China
seen from China
seen from Belarus
seen from Argentina
❤❤ This lady and gents. This.
Noul Pamant
In ultima vreme imi vin texte in minte pe care as putea sa le scriu dar nu o mai fac. Am vazut ca ele nu dispar daca nu le transpun in cuvinte ci se transforma in stocuri de energie. Acum am aprins o lumanare si m-am asezat sa scriu. Am zis hai sa scriu, daca iese iese, daca nu ... nu.
Vroiam sa scriu despre cateva episoade traite ieri si cum le-am simtit si vazut eu. Evident, de-ale ‘casei’. SI despre nebunia noastra frumoasa pe care alegem sa nu o traim ca sa nu fim judecati. SI despre faptul ca Pamantul are nevoie ca noi sa fim ACUM nebuni, sariti de pe ‘fix’, un ‘fix’ in care am ales sa prindem radacini de secole.
Ieri am plecat sa imi fac cumparaturile aka iarba verde, si borcanele cu diverse bunatati. Eram intr-un lung sir de masini si am vrut sa profit de asta ca sa imi pun o muzica pe telefon. Insa masinile din fata mea deja plecasera in timp ce eu inca imi cautam iconita de Youtube. SI pentru ca am blocat cu 2 secunde destinul celor din masina din spatele meu :)))))) s-au gandit sa ma claxoneze si sa gesticuleze nervosi. Atunci , fara sa pornesc de pe loc, am lasat telefonul jos si am inceput sa le zambesc cu gura pana la urechi si sa le fac cu mana. Nu au apreciat deloc bucuria mea sora cu nebunia, s-au enervat mai tare, au bagat viteza si m-au depasit. Era un cuplu de cam 60 de ani foarte grabit.
Am zis ...Hmmmm. So where was I?!! Oh... You tube.
Apoi am ajuns la supermarket, dar nu la cel la care hotarasem sa ajung pentru ca pe la jumatatea drumului, o ‘voce’ mi-a soptit : Irina, scumpa mea draga, conduci ilegal. Carnetul tau e in celalat portofel. You know, the big one that wouldn’t fit in your purse....
Ascultand muzica si cu calm neintrerupt, ma duc la supermarketul ala din drumul catre casa.
Am ajuns. Aici erau cozi de la casa pana in fundu magazinului. Am simtit pulsul colectiv de acru-muratura (bine... mie imi place acru-muratura dar nu in pulsul colectiv) si am urmarit cateva scene dragute in care oamenii se certau care a fost primu la coada si care s-a bagat inainte. Eu zambeam cu tot sufletul, putea sa pice o bomba cu frisca facuta cu lapte de vaci chinuite ca tot nu m-ar fi deranjat nimic. Cu inca 5 ca mine o puneam si de-o hora in mijlocu Kauflandului la sectiunea mezeluri.
Pe drumul catre casa m-am simtit atat de plina de bunatati ceresti si pamantesti, de iubita si ocrotita, inima mea era o cada, ba nu o cada, o baie comunala cu mozaic albastru, de recunostinta :))))))).
Apoi mai pe seara, pe la 6 to be exact am iesit cu Livia sa comitem o cafea decaf la mall, se pare ca acolo ne aduna pe noi doua universu ca sa stam de vorba. Asta mica si albastra (Livia) a cumparat o ditamai salata delicioasa pe care am impartit-o la o terasa unde era muzica bumti-bumti de nu-mi mai auzeam zenu. Ceea ce m-a deranjat foarte tare si am procedat cum procedez eu mereu la terase, adica ma duc sa le zic sa dea muzica mai incet. Erau doua zane barmanite pe care le-am rugat
Eu: Please, volume mai mic.
Ele: Da sefu a dat mai tare.
Zana mi-a dat acesta replica ca si cum era End Statement si I REST MY CASE si eu trebuia sa ma duc inapoi la mine in banca. Si eu nu mai plecam! Si cred ca nu mai avea procedura zana mai departe, dupa ce am continua : OK, siiii, Sefu? Unde e? Ca sa vorbim si cu sefu la terasa, pai nu?
Anyway, am stat cu Livia in apus de soare la terasa care se inchidea in urmatoarea jumatate de ora. Pentru cateva minute a fost doar terasa noastra, cu un view de parcare libera si un soare dospit in amurg ca pentru doua fiinte hranite de foc.
Seara am vazut doua episoade dintr-un serial despre copii deveniti adulti, copii nebuni de frumosi ce sunt sau frumosi de nebuni ce sunt, e tot aia, care se lupta intr-o lume care priveste ‘nebunia’ ca pe ceva stricat si bolnav, o lume de oameni care poate odata s-au speriat de pasiune si de nevazut si s-au fixat in certitudinea unei existente precise si sigure care a adus Pamantul aici unde suntem acum.
Eu simt ca Pamantul are nevoie acum de noi sa fim Pasionali, Nebuni, Descatusati si Liberi. Nu umili in falsa umilinta dintre oameni, nu ingaduitori cu oameni pe care nu-i mai ridica nici Iisus. Nu pentru ca Iisus nu ar putea. Ci pentru ca ei nu vor.
O doamna imi spunea. Nu putem ajuta oamenii, nici Dumnezeu nu poate daca ei nu vor.
Eu zic sa fim Nebuni si sa radem cu gura pana la urechi de bucurie si sa nu ne mai umilim si scuzam.
Earth needs us to do just that.
Peace.
#WeAreSouls #RentingABody #CleanYourSoul #SHAKEZDAGHETTO
Hiii! Once you get this you should share 5 random facts about yourself and then pass this on to 10 of your favorite followers! :) xx
Caaaaaat why do you do this to me
1. I am currently eating a bowl of fruit salad that cost me almost 6 dollars
2. I just wrote a diagnostic essay for my essay writing class about why the speed limit should not be increased on the 400 series highways. let me tell you, it was thrilling
3. i survived my first week of university wooohoo
4. cantaloupe is one of my least favourite fruits and there is an AWFUL LOT OF IT IN THIS FRUIT BOWL. less cantaloupe more pineapple, come on people
5. i have to do a reading for my social movements class called “blurred lines” but thank goodness it’s about non-violence in south africa and not robin thicke
i hope you’re happy with yourself Cat. this is valuable time i could have spent decorating my room studying