e sezonul
e sezonul ăla
când bântuie băieții răi
prin cimitire
poate, poate
vreo amețită
care emană știință
prin posterior
nu o ști unde
să-și așeze crucea
da, mă, cad frunze
sau ninge cu opere eminesciene
și se-aprind lumânări pentru Bacovia
când mai citim în grup
câteva doine
așa ne mai ridicăm și noi
din sicrie
sunt stațiile inundate
de morți
sprijiniți în bastoane
gată să își piardă onoarea
pe un loc în tramvai
mai merge-așa
din când în când
o sâmbătă în Centru
pe-o lună de zăcut în basme
la urma urmei
fiecare-și sapă singur
groapa
eu mă plimb
de colo-colo
poate-oi prinde reatebeu
la un coș de gunoi
pe colț
arunc așa, niște cuvinte













