către mine, aducând alene
două buze ce-mi stau blocate-ntre gene,
doi ochi ce, întredeschiși
au venit în mintea-mi, pe furiș
și-au trezit vulcanul ce de mult murise
pe el însuși niciodată nu se văzuse, găsise.
Arunc cuvinte-ntr-o speranță,
antitetică profund cu-a mea ambianță,
că le vei citi și le vei înțelege
și deoparte vei uita, lăsa ce ți-a fost lege.
Ce poate să unească și ce poate să dezlege
e spiritul solar care mi-a lăsat gândul rece.
Trup de gheață, să mă-ngheți, sunt deja ca și-nghețată.
Corpul meu plăpând și moale ți-ar putea fi mintea toată.
Zâmbetul ce îți atârnă plin ochi de subînțeles
îmi dă flăcări infernale în cuvântul meu prea des --
plăcere. Hedonism. Ai acum de unde-alege
ce poate să despartă dar și ce poate să lege.
Te aștept, Morgană mută, pe-un pat ruginiu de frunze,
suspinele-ți să-mi fie muze
Dacă pleci de dimineață sau nicicând nu ai venit,
mă găsești printre ruine cum pe nimeni n-ai găsit,
așa cum octombrie-a venit,
neanunțat, neinvitat, tainic, romantic, subit.