29.06

[ganduri-trazii]

În ultimul timp am realizat că m-am îndepărtat de tot ce avea sens pentru mine, m-am îndepărtat de oameni, de situații, de orice. Am lăsat oboseala să mă cuprindă și viața să mă demotiveze.

Nu am mai încercat să aflu ce e cu mine, doar am lăsat timpul să treacă și m-am aruncat în rutina somn, muncă și repeat... A trecut atât de mult timp de când m-am descărcat în scris că acum nici nu știu cum să o mai fac, cu ce să încep și cum să continui...

Dar viața merge înainte și nu te întreabă dacă mai poți ține pasul, așa că ridică-te și nu o lăsa să treacă pe lângă tine că nu o să se întoarcă din drum când vei ajunge să realizezi ce ai pierdut.

[ganduri-trazii]

Ce înseamnă pentru mine viața? Viața e totul și nimic, e tot ce ai și nu apreciezi, în timp ce e tot ce îți lipsește și câștigi. Nu știu ce aș putea să spun despre ea și ce însemnătate are. O pot folosi ca pe o scuză când ceva nu merge bine, "așa e viața", e sursa tuturor fericirilor și tristeților, e ceva ce primești în dar fără să aibă și manual de utilizare așa că te chinui cât o ai să o înțelegi și să te prinzi la ce folosește. Nu am aflat sensul, dar mă bucur că încă o am și pot trăi, nu că aș face ceva foarte important cu ea, dar până la urmă și lucrurile mici contează.

[love]

[ganduri-trazii]

Close, but far away..

[ganduri-trazii]

De ce sunt încă atât de naivă de cred că oamenii sunt ceea ce par și nu au straturi și straturi de măști pe care le străbat în funcție de interes? De ce cred că un cuvânt drăguț are în spate un gând bun? De ce nu-s capabilă să văd răul din ochii oamenilor? Atâta de ce-uri care își găsesc răspunsul într-un lucru atât de simplu, speranța, speranța că oamenii pot fi buni, sunt buni fără interese ascunse, le pasă sincer..

[ganduri-trazii]

Am avut ocazia să renunț de atâtea ori, dar de fiecare dată m-am încăpățânat să rămân. Nu știu de ce am făcut asta, de ce nu fac acel pas înapoi, de ce sunt atât de dornică să încerc mereu, să mă lupt știind oricum veșnicul final. Îmi merit dezamăgirea și trădarea pentru că nu am învățat nimic din trecut, cred că oamenii sunt buni deși dovezile contra le depășesc numeric pe cele pro, cred că bunătatea poate aduce o schimbare și în același timp știu cât de naivă sunt să mai cred asta...

[ganduri-trazii]

A fost odată ca niciodată o fată... știu e un început groaznic și jalnic, nici măcar nu e vreo prințesă sau vreo oropsită de soartă, era doar o fată, la fel ca alte o sută de fete. Era o fată singuratică, îi puteai număra prietenii pe degete, la fel ca la oricare altă adolescentă care nu e vedeta școlii, ea poate are mai mulți "prieteni" sau fani cum îi place să îi numească cred, nu mă judecați prea tare pentru informațiile eronate. Să revenim, până acum avem o adolescentă normală, nu era orfană sau mai știu eu ce situație nefavorabilă poate aduce viața în scenă. Nu era vreo frumusețe, dar nici urâtă nu era, de altfel nimeni nu e urât pentru că nu ar trebui să existe acest concept, cine stabilește cine e cum, de ce ar trebui să se stabilească așa ceva, societatea asta.. Întorcându-mă la poveste, nu știu ce mai e de povestit... se pare că am terminat-o înainte de a o începe, dar dacă vrei poți continua tu povestea, poți să îmi spui despre o ea sau despre un el, despre un "noi" sau despre o problemă, voi fi aici să te ascult și poate am și vreun cuvânt magic pentru povestea ta. Dacă ai citit până aici și ai nevoie să vorbești cu cineva e un buton pentru mesaje undeva într-un colț, nu te sfii să faci abuz de el. Ai grijă de tine! Și oricare ar fi povestea ta, dă-ți silința să fie una pozitivă, nu doar în final, victoriile mici sunt bucuriile mari!

[ganduri-trazii]

Cine sunt? Ce am făcut cu mine? Când am ajuns așa? Unde mă voi opri? Să răspundem punctual, eu nu mai sunt cine eram, am rămas doar o urmă ștearsă a ce am fost; am făcut ceea ce credeam că o să mă facă să mă integrez, ca oamenii să nu mai aibă motive să mă înlăture, dar nu a mers; nu știu momentul în care am reușit performanța, dar am observat târziu ce am ajuns; probabil mă voi opri aici și mă voi pune să schimb câte ceva sau poate totul, o să fiu cum sunt, cum știu să fiu, fără să mai încerc să fiu plăcută sau acceptată de ei.

[ganduri-trazii]

E atât de enervant, nu, frustrant mai bine spus sau nu știu, nu am habar cum să descriu sentimentul ăla care te lovește când te hotărăști să spui ce e în neregulă cu tine și brusc conversația își schimbă tonul și rămâi cu cuvintele pe buze fără să le mai rostești vreodată

[ganduri-trazii]

Am realizat că nu voi putea niciodată să stau singură între patru pereți, atât de multă liniște și atât de puține distrageri de la gânduri. În liniștea camerei îmi pot auzi gândurile rămânând, ținându-mi în timpane, îmi simt inima cum se strânge în piept la fiecare amintire a trecutului. Singură închisă nu voi putea rezista prea mult cu mintea întreagă...

[ganduri-trazii]

Am învățat să îmi caut fericirea în lucrurile mici și din fiecare situație să scot doar ce e bun. Am învățat să zâmbesc când vreau să plâng și să spun glume când vreau să țip. Am învățat să fiu bine pentru că nu era nimeni lângă mine când îmi era rău, dar acum nu știu cum să mai accept vreun ajutor, nu mai știu cum e să las lacrimile să îmi spele obrajii, nu mai știu să văd partea negativă și să o împart cu cineva...

[ganduri-trazii]

Știi, ți-am spus că îmi e dor, îmi era dor de foști prieteni cu care azi mă leagă doar niște amintiri comune, m-au băgat în seamă, după mult timp am mai primit un semn de la ei..partea proasta e că deși a fost un semn, un minuscul semn, inima mea se comportă de parcă totul e bine, e cum a fost, dar nu e așa, liniștea a fost la fel de rapidă și spontană ca vorbăria.. De ce nu știu să las trecutul acolo unde îi e locul, să las amintirile în pace și să nu le mai pângăresc de conversații scurte și banale?

[ganduri-trazii]

Îmi e dor de albăstrel, de pisic, de nenea, chiar și de tine mi-e dor uneori deși încă vorbim, dar cel mai adesea îmi e dor de mine, de ceea ce eram.. M-am pierdut, am renunțat la lucruri care îmi plăceau pentru că erau legate de amintiri mult prea puternice alea oamenilor care nu mai erau acolo. Mi-am pierdut inspirația după ce m-am îndepărtat de albăstrel, primul prieten cu care chiar m-am avut pe bune; am renunțat să desenez după ce am pierdut legătură cu pisic, era chestia noastră, desenam împreună deși nu eram prea aproape...nu știu ce aș mai avea de pierdut, nu mai mă definește nimic, nu îmi mai place nimic, nu vreau să îmi mai placă nimic ca apoi să se întâmple ceva și să îl pierd.. Îmi e dor de mine, dar nu știu dacă mă vreau înapoi... Pe tine nu te-am pierdut încă, dar dacă aș face-o nu știu ce ai mai putea lua cu tine, sunt seacă...

[ganduri-trazii]

Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca. Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita. Restul depinde de ceilalti.

Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere. Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi.

Am învăţat că nu contează CE ai în viaţă,

Ci pe CINE ai.

Am învăţat că ţi-e de folos farmecul personal circa 15 minute. După accea, însă, ar fi bine să ştii ceva.

Am învăţat că nu trebuie să te compari cu ceea ce pot alţii să facă mai bine, ci cu ceea ce poti tu sa faci.

Am invatat ca poti strica totul intr-o clipa si sa te doara inima o viata.

Am invatat ca necesita mult timp sa devii persoana care vrei sa fii.

Am invatat ca e mult mai usor sa reactionezi decat sa gandesti.

Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde. S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi.

Am invatat ca poti continua inca mult timp dupa ce ai spus ca nu mai poti.

Am invatat ca suntem responsabili de ceea ce facem indiferent de cum ne simtim.

Am invatat ca trebuie sa te controlezi tu,

pentru a nu fi controlat de altii.

Am invatat ca eroi sunt cei care fac

ce trebuie, cand trebuie, indiferent de consecinte.

Am invatat ca pentru a ierta e nevoie de exercitiu.

Am învăţat că sunt oameni care te iubesc,

dar nu ştiu s-o arate.

Am invatat ca banii sunt o metoda jalnica de a-ti masura valoarea.

Am invatat ca atunci cand sunt suparat,

am DREPTUL sa fiu suparat, dar nu am dreptul sa fiu si rau.

Am învăţat că prietenia adevărată continua să existe chiar şi la distanţă. Iar asta este valabil şi pentru iubirea adevarată.

Am învăţat că dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu, nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul.

Am învăţat că indiferent cât de bun iţi este un prieten oricum te va răni din când în când, iar tu trebuie să-l ierţi pentru asta.

Am învăţat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii; câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi.

Am învăţat că indiferent cât de mult suferi, lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.

Am învăţat că desi trecutul şi circumstanţele iti pot influenţa personalitatea, TU eşti singurul responsabil pentru ceea ce devii.

Am invatat ca uneori, cand prietenii mei se cearta, sunt nevoit sa aleg intre ei,

chiar daca nu vreau.

Am învăţat că dacă doi oameni se ceartă,

nu înseamnă că nu se iubesc. Şi nici faptul că nu se ceartă nu dovedeşte că se iubesc.

Am învăţat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc, şi nu faptele sale.

Am invatat ca nu vom fi nevoiti sa ne schimbam prietenii, daca intelegem ca si prietenii se schimba.

Am invatat ca nu trebuie sa fii atat de nerabdator sa afli secretele cuiva. Ti-ar putea schimba viata pentru totdeauna.

Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru şi pot vedea ceva total diferit.

Am învăţat că indiferent de consecinţe,

cei care sunt cinstiţi cu ei înşişi ajung mai departe în viaţă.

Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore de către oameni care nici nu te cunosc.

Am învăţat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat, când te strigă un prieten, vei putea găsi puterea de a-l ajuta.

Am învăţat că scrisul, ca şi vorbitul,

pot linişti durerile sufleteşti.

Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult îţi sunt luaţi prea repede…

Am invatat ca desi cuvantul „iubire” poate avea intelesuri multiple, isi pierde valoarea cand e folosit prea des.

Am învaţat că este prea greu să-ţi dai seama unde să tragi linie între a fi amabil,

a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile.

Am învăţat să iubesc ca să pot să fiu iubita :)

Cam asta am invatat eu.

[ganduri-trazii]

Chiar aș fi vrut să tragi puțin de mine, să vezi ce naibii am, să îți bați capul puțin și să reușești să mă faci să râd, dar e prea multă muncă pentru o persoană pe care nu o poți avea și nu îți poate aduce nimic... Scuze că am pus atâta presiune pe tine ca să mă faci bine...

[ganduri-trazii]

Dacă puteam să dorm doar îți ziceam că dorm, dar ți-am zis că nu's ok, în speranța că vei fi acolo pentru mine, ce om naiv... Am crezut că cineva își va da interesul, încă nu am învățat nimic...

[ganduri-trazii]

Azi am văzut o dovadă că bunătatea din oameni nu a murit, am văzut o mână de oameni, tineri, bătrâni femei și bărbați care au ajutat o bătrânică în scaun cu rotile să urce în autobuz, nu a fost mult, dar gestul ăsta mic mi-a dat speranță că încă putem fi oameni între oameni

[ganduri-trazii]

Vechile obiceiuri se întorc, după mai bine de un an mi-am amintit de cum mă tăiam și ce senzație îmi oferea asta...mi-e frică, nu o să ajung din nou acolo, dar lupta interioară o să mă distrugă mai rău decât zgârieturile...