Eu stiu ca uiti. Eu stiu ca esti aerian. Eu stiu ca asa esti tu si ca nu o faci cu rautate. Eu stiu asta. Eu te accept asa cum esti. Dar cand uiti de mine… chiar nu pot sa inteleg.
Ghici ce… Si eu sunt asa! Dar nu ai simtit asta niciodata. Si stii de ce? Pentru ca eu niciodata nu am uitat de tine…
Eu nu am uitat sa-ti spun la multi ani, eu nu am uitat de ziua ta. Tu ai uitat mereu sa-mi spui la multi ani de ziua numelui, ca de… ce e asa importanta ziua numelui. Am plans o zi intreaga atunci, ca de… nu era important. Nu sunt importanta. In fine, incerc sa trec peste, ok…
Ajungem la ziua mea de nastere, care chipurile doar aia conteaza… Daca o conta si aia.
Aflu in weekend-ul in care imi sarbatoream ziua ce am povestit in postarea precedenta. In fine, incerc sa trec peste, ok…
Te vad cu ea de ziua mea aproape suflet in suflet. Tu care te intelegi bine cu toata lumea. Cu ea, cu ea ai ales sa stai. Umar la umar. Langa oricine puteai sa fi… Sau macar sa alegi alta zi in care sa fiti prieteni, prieteni apropiati. Sau mna poate ai uitat iar ca e ziua mea. Dar ce mai conteaza ziua mea… ai uitat de mine. In fine, incerc sa trec peste, ok…
Te-am intrebat daca vrei sa iesim de ziua mea. Ai spus ca e mai ok sa stam acasasi sa iesim weekend-ul urmator cand suntem mai liberi. Ok, nimic de obiectat. Ajungi la mine adorabil. Ador ca imi iei flori. Ador faptul ca mi-ai scris si tu cu manuta ta ceva. Dar ajungi cu jumatate de cadou… Pot intelege ca s a intamplat. Nu pot intelege delasarea… nu ma deranjeaza faptul ca s a intamplat asta, ma deranjeaza faptul ca eu as fi actionat diferit, pentru ca eu in locul tau cautam cand oprea acel uber, nu as fi stat sa rezolv problema dupa… ci atunci pe moment. Ma deranjeaza faptul ca tot ce e pentru mine e pe ultima suta de metri, e de ultim moment, e mereu mai tarziu decat trebuie sa fie. Inclusiv anul trecut ai uitat cadoul acasa… Si nu, nu e vorba despre cadou in sine, pentru ca ti am spus si iti repet… Tu esti cadoul meu. Pe tine mi-am consumat toate dorintele. Si nu, nu regret nimic. Insa este vorba despre aceasta uitare, aceasta delasare… In fine, incerc sa trec peste, ok…
Vine si weekend-ul in care am zis ca iesim, gen noi doi, stii … pentru ziua mea… Mai stii?
O sa ma intrebi de ce nu ti-am spus, de ce nu ti-am amintit. Pai cu ce folos? Eu cand iti amintesc si iti spun ca tu mereu uiti de mine, nu este ok si “de ce mereu fac asa?”. Nu ti-am mai amintit. Am acceptat sa caut raspuns la intrebarea “mai, ce gatim?”. Si nu, nu ma deranjeaza ca am gatit impreuna. Imi place enorm sa gatim impreuna, sa facem orice impreuna. Pe mine ma deranjeaza din nou uitarea… In fine, incerc sa trec peste, ok…
De ziua ta stiam ca o sa plec la nevresea. Da, era festivalul la care voiam sa ajung de cand eram in facultate. Da! Mi am luat bilet singura pentru mine! Da am facut o pentru mine! Si nici macar nu stiam ca suntem impreuna… nici atunci si nici acum nu sunt sigura. Dar cu toate astea ai ales sa vii si tu la mare atunci… si da… imi doream foarte mult sa fiu langa tine de ziua ta. Se pare ca tu nu ti ai dorit la fel de mult. Nu o sa intelegi niciodata asta, ci doar o sa ma judeci ca m-am suparat, dar doar eu stiu ca a fost durere nu suparare… Sa stii ca pentru mine e tot un fel de uitare. In fine, inca incerc sa trec peste, ok…
Probabil iti sunt cel mai loial suflet… dar cand o sa intelegi asta, ma tem ca va fi prea tarziu… Pana la urma, eu nu imi doresc un om caruia sa-i amintesc mereu de mine. Nu vreau sa cicalesc, nu vreau sa stau cu gura pe tine. Nu mai vreau asta. Efectiv nu vreau sa-ti mai amintesc nimic.
Da. Inca te plac. Inca te iubesc. Inca esti gurita mea. Dar iubitule… E un paradox… Eu iti sunt, iti apartin. Tu cand o sa-mi fii? Trebuie sa-ti amintesc?
Ai uitat de mine? Ai uitat de noi?
Eu te iubesc… Tu mai esti pe aici?
izzy806
areudirty
2087
kianamaiart
