tumblr dot com
taylor price

Origami Around
"I'm Dorothy Gale from Kansas"

#extradirty

ellievsbear
Keni
art blog(derogatory)

bliss lane
Fai_Ryy
Interview Vampire Daily
Color Me Curious

shark vs the universe
RMH
Mike Driver
almost home
🪼
Sade Olutola

No title available
Claire Keane

seen from Malaysia
seen from United States
seen from Canada

seen from United States
seen from Malaysia
seen from Brazil
seen from United States
seen from United States
seen from United States
seen from United States
seen from United States
seen from United States
seen from Canada
seen from United States

seen from Singapore

seen from Türkiye
seen from United States
seen from Venezuela

seen from Türkiye

seen from United States
@mamorusan
Oamenii care vor să facă bani, un business, ceva. Dar nu neapărat.
Așa cum, de multe ori, femeile care poartă Louis Vuitton arată ca Housewives of New Jersey și nu ca îngândurata Catherine Deneuve într-o gară. Dar nu neapărat.
Așa cum orice femeie care nu e Alice-Alexandra Peneacă arată ca o femeie oarecare cu o rochie oarecare pe ea. Dar nu neapărat.
Așa cum au făcut mulți, inclusiv Ana Alexe, cruci pe niște haine și, după ani de cruci pe
asos
topshop
h&m
tumblr
degete
piepturi
sutiene,
vine o fată și pune o cruce pe un portjartier
(sugestie de prezentare). Dar nu neapărat.
Așa piere sufletul și se naște hârtia dreptunghiulară pe nume ban.
Cu oameni care angajează un stilist bun, deși hainele nu sunt bune.
Cu stiliști buni care spun lucruri bune despre oameni care fac haine nu prea bune.
Cu haine care ar fi ok de purtat, o dată, de ce nu?
Cu o fotografie frumoasă.
Cu materiale de care alții n-au bani.
Cu ”atelier”.
Cu o revistă care plânge de emoție când preia comunicatul de presă.
Curge banul, curge banul.
Ochii sunt închiși.
Rochiile, aceeași rețetă de succes Hohan, Rhea Costa, Mirela Diaconu
etc.
Nu e de ajuns să inventezi o poveste în jurul lor. Tot alea sunt. E rușinos să încerci să păcălești tot ce are ochi. Faptul că hainele sunt ”de calitate” e un pic irelevant. Faptul că ai o atitudine de învingător e un pic irelevant. Faptul că ai luat fonduri europene e un pic irelevant.
Să fugim într-o direcție mai bună.
Amin.
La eveniment
Vaaai, ce mă bucur să te văd! Ce mai faci? Ce frumoase sunt!!! E noua colecție, nu? Le-am văzut pe net. Sunt superbe, pe bune. Ce material e ăsta? Uaaaau, uite-o și pe asta! Aoleu aoleu. Ce tâmpenie că n-am bani azi. N-am scos de pe card. Ce proastă. Dar te sun, trec pe la atelier săptămâna viitoare. Normal că mai am numărul tău. E fetița ta? Ce simpatică e! A, da, da, numai tâmpenii în rest pe-aici. N-am văzut nimic ok.
nimeni
nu
se
bucură
în
mod
special
să
te
vadă nu-i
plac
atât
de
mult nu-i
pasă
de
copilul
tău La Designer's Drive-in nu a fost: oribil. La Designer's Drive-in au fost: bezele gratis. Au mai fost 2-3 obiecte frumoase de la:
- 109
- Irina Marinescu
- Adelina Ivan
Au mai fost
- fete cu bloguri
- intrare liberă
- un colț întunecos blocat de o masă uriașă
Le Petit Indigent continuă pe drumul tricourilor urâte. Venera Arapu merge mai departe, din motive incerte. Corina Vlădescu pentru Topshop. Șosete.
Hotel Ambasador, pregătește-te de urâțenie!
Cine vine la Absolutely Fabulous, conform wall-ului evenimentului. Sophie Hand Bags - niște genți urâte, pe alocuri imprimate cu poze luate fără acord de pe internet, printre care o poză cu o cană de cafea (link). Superb. Nicole Enea - se intitulează fashion designer fiind, de fapt, un fel de croitoreasă. Marca sa artistică e atașatul floricelelor din material pe tot felul de rochii și bluze. O piesă puternică (link). Contul de facebook Rochie de Seară - această asumare definește mișcarea din moda românească a ultimilor ani. În cazul de față, avem nu numai rochii de seară, dar chiar și rochii nu de seară. Poate că rochiile nu sunt cele mai bune, dar, la nivel de identitate vizuală, designerul din spatele misteriosului brand dă dovadă de mare finețe. După cum se poate observa în această poză la copac (link). Atelier Danessa - gablonțuri, plastic, mai facem și haine, scoatem un ban, mergem la mall, bem o cafea, paca paca. Aici, un colier demn de o regină (link). DArc Bijoux - decorațiuni de brad pe post de bijuterii (link). Fandacsia - aceleași pălării de ani și ani. Aceleași materiale. Am înțeles, mulțumim. Dilec Vani - încurajarea prostituției primește 6 like-uri (link). Ura!! IHeart Conceptstore - după gratii (link). Anca Anamaria Crăciun - ceva care a crescut peste ceva, de exemplu ciuperci pe lângă un copac (link). Arezzo Gioielli - își dau like singuri (link). Liana Popa - moda gulerelor de piele de pe asos.com revine! Urlete de fericire! Yeeey! (link) Georgiana Lescae - vine în întâmpinarea oamenilor cărora le lipsesc site-urile cu muzică. Există o cerere. Există. Jur. (link) Wardrobe B - cu descrierea ambiguă ”un altfel de butic” (nu, nu, e tot același tip de magazin cu haine cărate cu sacul de la diverși producători sau comandate de pe net), Wardrobe B ne face cunoștință, fără să vrea, cu un ”personal shopper” (link). Tricouri Antante - existența lor este un mister pentru mine. Urâțenia lor este absolută (link). Și tot așa, pagini nesfârșite de bijuterii cu personalitate, produse faine, cercei-brățări.ro, hai cu SEO-ul, colecții de papioane. Și toți, absolut toți, ne așteaptă cu drag.
ἀτμός, atmos = abur, ceață, vapor și σφαῖρα, sfaira = sferă M
L
H
Întrebarea nu este dacă este un efort util sau nu.
Nevoia este de a fi scufundat complet. Atracția dintre personaj, sunet, spațiu. Evitarea conexiunilor prea directe, a apelor călâi, a sentimentului că ai mai fost aici de atâtea ori.
Folosirea timpului în scopul unei treceri spre ceva, a unei mișcări.
Dacă dai tot ce ai și asta e tot ce ai.
Dacă spui tot ce ai de spus și asta e tot ce ai de spus.
Dacă nu e nimic în jurul a ceea ce ai făcut, n-ai ce să-ți mai imaginezi, așa că vezi echipa de filmare.
Slow motion e cavalerul bătrân care sare în ajutorul tuturor. Dar ce faci cu oasele lui slăbite? Ce faci cu pieile lui căzute? Asta face Nick Knight și Maria Lucia Hohan (link) nu face deloc. Nu e de ajuns să imiți dacă nu adaugi ceva, la fel cum nu e de ajuns să ai o rochie vaporoasă ca să te simți tânără din nou.
Oricât de frumos arată, MLH, ai în spate armate de încercări mult mai reușite. Ești într-un maraton sponsorizat de primărie în care participă atleții profesioniști. Tot ce poți face e să termini cursa și atât.
Drama croitorului de pe Știrbei Vodă
e că el nu are: blog pe blogspot
e că el nu are: cont de facebook
e că el nu are: instagram
e că el nu are: PR care îi poartă hainele
e că el nu are: o Anda Adam a sa
e că el nu are: o actriță de mâna a doua a sa
e că el nu are: sponsor Fan Curier
e că el nu are: jurnaliști în delir
Fe[Male] nu are astfel de drame. Fe[Male] încearcă să educe gusturile românilor.
Nu de puține ori, cel mai lipsit de educație se consideră potrivit pentru rolul de profesor. Există o mai mare onestitate în hainele din Bucur Obor și multe persoane poartă cu demnitate chinezării. În schimb, mândria de care dai dovadă când porți ceva ”de designer”, indiferent cât de urât, prost croit sau nepotrivit e respectivul articol, vorbește despre o neconcordanță gravă între tine și lumea în care trăiești. Ca sedimentele, te aduni alături de ai tăi pe fundul pârâului și cu greu mai poți ieși de acolo.
Așa cum și Florin Dobre e revelația modei românești, la fel și Fe[Male] redefinește conceptul de modă pentru femei.
Întrebarea este: cum poate cineva să se numească designer vestimentar atunci când își pregătește colecția (”Femme Royale” - un nume, desigur, ironic, având în vedere că personajele compuse de Mirela Fraser - prin styling și, mai ales, machiaj, au un iz puternic de asistentă TV) cu câteva zile înainte de prezentare și, mai mult, se mândrește cu asta, pe jumătate apologetic? O repunere în scenă a piesei de un răsunător succes cunoscută pentru publicul larg ca Cincinalu-n patru ani și jumătate.
O altă întrebare este: e neconvențional să urci o cască cu bucăți de plexi prost executată pe un palton de altfel nederanjant care pare, în acest context, umilit, pus să poarte un coif în fața clasei, pentru că a făcut o prostie în oră?
Încheiăm cu o scurtă analiză pe text:
O lume de volane dezordonate si de cravate perfecte,o lume de dihotomii voluntare,de barbati si de femei, de asocieri neasteptate. Un mozaic de androgenitate, o androgenitate a ideilor, a senzatiilor, a sexualitatilor.
(Fe[Male] despre sine)
1. Doar pentru că faci atât haine pentru bărbați cât și haine pentru femei nu înseamnă că există ceva androgin în ele. Ce e androgin în bustiere din neopren sau în diverse bucăți de material pe care unii aleg să le numească rochii?
2. Existența cuvântului androgenitate este dezbătută aprig în cercurile docte care frecventează catchy.ro și eva.ro - nu s-a ajuns încă la un consens.
3. Idei, senzații, sexualitate, această Sfântă Treime a lipsei de conținut, sare în ajutorul oricărui om care nu are nimic relevant de spus despre ceea ce face. Alte produse la care ar funcționa:
deodorant
gumă de mestecat
gel intim
Al Doilea Sex
Conversații cu Dumnezeu
De pe o stâncă, vorbește Dumnezeu. Mai jos, mulțimea. Dumnezeu spune lucruri foarte importante. De jos se mai aude câte un chiuit stins. Lumea nu pleacă la culcare din pricina lui Dumnezeu, fiind vorba despre o ocazie unică. Copiii adorm pe umerii părinților, lăsând urme delicate de bale. A doua zi, Dumnezeu vorbește în continuare. A epuizat subiectele foarte importante, dar mai sunt încă multe subiecte destul de importante. Jos, copiii suferă de foame, în timp ce părinții lor chiuie parcă mai voios. A treia zi, Dumnezeu nu mai are nimic important de spus, așa că începe să vorbească despre orice. Mulțimea e în delir. Bătrâni în cârje se îmbrățișează. Lacrimile curg pe obrajii celor mai bărbați dintre bărbați. Femeile oftează ca-ntr-un leșin colectiv. Copiii se usucă și mor.
Conversațiile dintre revistele glossy și publicul lor sunt ca delirul provocat de atacurile de panică. Ca ultimele secunde înainte să adormi, când spui orice și orice răspuns are sens. Ca discuția dintre un pacient care tocmai a trecut printr-o operație complicată la o măsea și în care s-au pompat droguri și familia sa credincioasă. Da, bunico, suntem toți aici. Da, bunico, e și bunicul. Da, bunico, semeni cu Maria Tănase.
O recapitulare subiectivă The One - zodiile nu au poziții sexuale preferate
Glamour - ”life in plastic, it's fantastic" nu e traductibil prin "accesoriile din plastic? sunt fantastice"; ați ratat gluma
Cosmopolitan - nimeni nu ar trebui să fie interesat de dispariția și apariția lui Cătălin Botezatu în afară de rudele apropiate Tabu - nu e nimic curajos într-un articol cu primele imagini cu ”burtica” de gravidă a Elenei Băsescu dacă din ”burtică” nu iese embrionul extraterestru din Alien 3 În timp ce el spunea asta, mulțimea, de jos, urla:
Unii oameni chiar disprețuiesc unele lucruri
Nu-ți face blog de modă, fata mea, i-ar fi spus bunica pe patul de moarte. Iar florile îi acopereau fruntea, erau flori uscate strânse de pe lângă Mănăstirea, la Dunăre, pe-atunci nu erau uscate dar nici nu se potriveau atât de bine.
În tot acest timp, blogurile de modă.
Strigătul 1
Nu există stil. Fetele plictisite de orele de la Științe Politice, fiicele de designeri sau fostele publicitare aspiră tot. Fără filtru. O bere care vrea și ea să fie Grolsch vrea etichetă nouă cu design? Sus pe blog! E o ocazie unică. Andreea Raicu are îndrăzneala de a se numi designer? Să o susținem pe Andreea! Un băiat fotomodel scoate o colecție deprimantă? Edu(u?)ard, ai microfonul.
Aceste majorete oarbe ale modei românești. Aceste gata să se entuziasmeze la orice respirație a balaurului adormit. Bloguri ca niște magazine cu orice produs 10 lei. Bloguri ca niște tabloide vesele. Bloguri despre tot. Minți fără idei, fără păreri.
Astfel de bloguri sunt: AloModa
Strigătul 2
Multe poze cu mine. Fata devine copilă. Flăcăul devine băiețel. Outfit of the day ucide orice formă de pasiune pe cât de mult atrage like-uri pe facebook. Lipsa misterului e intensă. Între mine și ea nu mai există niciun spațiu. Ne lipim pieile și ne privim în ochi și n-avem nimic de spus. Nu e nimic mai urât. E o deșertăciune. Un spațiu gol din creier umplut cu ceva. Când vine moda șepcilor cu scris auriu, porți și tu una. Când se poartă dantela, îți iei rochie de dantelă. Câteodată, le combini. Doar ca să arăți că ești foarte neconvențională.
Tu ești propriul tău Bill Cunningham. Tu te autointitulezi muză, dar te pregătești intens de orice fashion week, sperând să te fotografieze cineva, oricine. În altă variantă, îți faci multe multe poze. Meriți și tu să fii cineva. O fată din niște poze.
Astfel de bloguri sunt: Fabulous Muses, Thrill of the Heel, Dana Rogoz
Strigătul 3
La peretele sponsorilor. Aceste bloguri, deși nu realizează, nu au deloc legătură cu moda. Scopul aici este să fii văzut la eveniment.
H&M lansează un breloc nou? Hai la eveniment! Vom purta H&M, desigur. Orice-designer-român-oricât-de-oribil te invită la prezentarea lui care se ține într-un hotel urât? Hai la eveniment! Cum a fost la eveniment? Foarte frumos. Vedeți în aceste poze cu bliț făcute de noi la eveniment cât de frumos a fost la eveniment.
Un scop secundar, aici, este de a avea conținut. De aceea, cum pășești în grădina acestor bloguri, pregătește-te să te simți ofensat. Privești un animal dându-și duhul după gratii. Articolele, care abordează subiecte diverse, de la huse pentru telefonul mobil până la panseuri despre iubire, coboară în universul unei fete din clasa a 11a și se potrivesc atât de bine încât rămân, pe veci, acolo.
Astfel de bloguri sunt: Bucharest Style, Read my Mind
Strigătul 4
High Street Cardigans Paște Fericit!
Molecule OF
Designerul român este foarte talentat.
El știe că e designer astăzi, iar mâine este designer.
Designerul român aleargă foarte repede și are picioarele lungi-lungi. Din zbor, își aruncă hăinuțele pe umerii albi ai câtorva fete cu bloguri de modă. Fetele se bucură mult, dând din toate extremitățile corpurilor lor atent tapetate cu unsori Lush. Fetele își lipesc degetele de tastatură în timp ce beau din cafeaua lor care este cappuccino. O sută de comentarii mai târziu, designerul român este deja faimos și apare la revistă.
Designerul român face o campanie foarte creativă, cu poze hipereditate, machiaj prost, model prost, art directing prost, producție proastă și o încoronează cu citate de pe tumblr.
El este un designer.
Să încurajăm, așadar, valorile românești. Să purtăm design românesc.
Să dăm 1500 de lei pe o rochie animal print penibilă, pe care o găsim oricând la Bershka. Ne iubim sau nu țara? Știam eu.
Le Petit Indigent
Să plătim numele Mariei Marinescu în lingouri de aur, în timp ce îi purtăm cârpițele cu iz de Balul Bobocilor 2007, pe litoral. Cu mândrie națională.
Să nășim toți copiii din lume în rochiile de 2000 de lei plus ale dubiosului brand Parlor, care îmbracă toate vedetele (vedetă=ai apărut la TV și acum ai un blog). Să îi numim pe toți, răcnind, ION.
EPILOG
Din când în când, designerul român mai face o colecție de tricouri, ca să treacă iarna.
Acceptare acceptă și confirmarea confirmă
Spectatorul stă mort în rândul din față. Corpul a început să i se descompună. Mortul era cândva foarte frumos sau poate niciodată. În acest moment nu ne dăm seama, pentru că mortul este mort. Între timp, pe scenă, morții au început să se descompună. Cândva, se juca ceva foarte frumos aici pe scenă sau poate niciodată. În acest moment, nu ne dăm seama, pentru că morții sunt morți. Mulțumim, V for Vintage, pentru reprezentație! A fost foarte frumos sau poate niciodată.
V for Vintage
V Magazine
Trista zbatere a Cocorului
Nu există cuvinte, nu există lacrimi. Nu mai există suspine. Pentru nefasta soartă a magazinului Cocor nu mai plânge nimeni.
Ca o înmormântare cu coșciugul deschis, declinul unui edificiu privat de orice urmă de demnitate se numește spectacol public. Un spectacol gratuit de fiecare zi, un festival al berii căptușit cu metri întregi de material ieftin și kilograme de strasuri goale ca ochii de sticlă ai păpușilor abandonate în gheenele din sectorul 2.
În Cocor, Galeria Designerilor Români arată ca magazinul Bucur Obor. Însă lipsește viața. Lipsesc femeile trăgându-și anevoios pruncii după ele, căutând cu disperare un sacou identic cu sacoul trecut identic cu sacoul trecut. Lipsesc găștile de vânzătoare ca haitele de câini de pe 13 Septembrie, gata să-ți arunce o privire, un pumnal, o mâna de ajutor, o batistă. Și niciodată nu știi ce o să fie. Și nici n-ai să știi. Mergând printre umerașele care se sufocă unul pe celălalt, parcă așteptând momentul prielnic de a nărui cu propria greutate un regat întreg de articole vestimentare, simți că trăiești o scenă arhetipală.
Eroul merge singur prin pădure.
E noapte, beznă și e frig. Pădurea reface nemișcarea din primele zile ale Pământului. Copacii nu sunt copaci, sunt ce a crezut cineva, cândva, că sunt copacii. În toată această liniște completă, la care nu mai poți adăuga nimic, ochii alunecă involuntar asupra mâinii eroului care, de neînțeles, se contractă asupra mânerului sabiei. Pentru că eroul știe ceva ce noi nu știm. Știe că această pădure nu poate fi reală în absența unui factor perturbator. Tot ce trebuie să facă este să meargă. Sub picioarele sale, pământul glisează lent, ca șerpii subpământeni, în așa fel încât, de ore, de zile, de ani, tot ce a făcut eroul a fost să meargă pe loc. Așteptând. Momentul.
Iată, ni se dezvăluie, treptat, adevărul.