my dear melancholy

🥀 Mia, 19 y.o 🥀 28.10.19

[ssphynx]

"she forgot the precise blue of his eyes"

[ssphynx]

Ceva în privirea ei s-a schimbat.

Am înțeles după cum mă privea că a început jocul în care aveam să pierd.

[dont-give-a-fuck-club]

2020 I trust you bitch

[ssphynx]

Day V 🍂

Azi, miercuri 2 octombrie 2019, am decis să mă schimb. Nu mă mai recunosc. Nu mai sunt persoana care eram odată. Din cineva care râdea non-stop m-am transformat în cineva care stă aproape mereu pe gânduri și zâmbește rar. M-am lăsat influențată de persoane greșite și probleme trecătoare și m-am prins singură pe mine în capcană. Persoana în care m-am tranformat mă face să râd și să plâng în acelaș timp. Caut probleme unde nu sunt și-mi complic singură viața când defapt ar trebui să fiu mulțumită de ceea ce am. Am văzut cândva o citată pe Tumblr pe care cred că am și distribuit-o pe pagina mea și suna cam așa: “Și acum chiar înțeleg cât e de greu să te schimbi cu adevarat când chiar și iadul devine paradis odată ce te-ai acomodat.” Și eu chiar m-am acomodat cu viața asta și cu reflecția pe care o văd în fiecare dimineață în oglindă chiar dacă înțeleg că nu sunt adevarata eu. Însă, acum după o perioadă lungă de indiferență față de propria persoană am decis să-mi iau viața în mâini și să mă reconstruiesc. Sper doar să nu fie prea târziu.

[ssphynx]

Day IV 🍂

Azi, marți 1 octombrie 2019, ai vrut să vii iar eu ți-am spus că sunt ocupată când defapt îmi pierdeam timpul privind peretele alb din fața patului. Te-am văzut pe hol la facultate, însă am trecut fără să mă vezi. Am decis că distanța asta dintre noi o să-mi facă bine. O să reușesc să mă odihnesc moral de tine și de toate senzațiile pe care mi pe provoci. În absența ta reușesc să mă odihnesc de masca mea de persoană indiferentă, deoarece e mai obositor decât credeam să pari indiferentă când defapt nu ești. Și nu, nu-mi mai este frică sa te pierd. Îmi e frică să mă pierd pe mine încercând să te păstrez. Risc să mă pierd între încercările de a mă obliga să zâmbesc când povestești despre ea sau să fac glume prostești pe seama ta în încercarea de a schimba tema discuției. Știu că n-o să pot să te ignor pentru totdeauna și că o să te găsesc cândva în fața ușii zâmbind. Știu că probabil tu nici n-ai observat încercările mele de a evita ceva ce e inevitabil. Tu ești inevitabil. Dar oricum, sper că doar nu e momentul potrivit pentru noi.

[ssphynx]

Day III 🍂

Azi, luni 30 septembrie 2019, am înțeles că nu e obligatoriu să ai pe cineva lângă tine pentru a fi fericit. Am înțeles că fericirea e o alegere, nu un rezultat. Nimic nu te va face fericit până când n-o să decizi tu să fii, nici măcar persoana care crezi că are această putere asupra ta, pentru că fericirea vine din tine, nu la tine. Și dacă e așa, de ce de fiecare dată când sunt fericită îmi amintesc de tine? De ce când râd te caut fără să vreau cu privirea? Chiar dacă reușesc să fiu fericită în absența ta, eu vreau să fiu fericită doar alături de tine, deoarece doar tu reușești să-mi schimbi modul de a fi fără să mă privești, mă faci să tremur fără să mă atingi și să zâmbesc fără să fii prezent. Sunt conștientă că aparții altcuiva, să știi. Nu vreau să mă lupt pentru tine cu ea, nu sunt genul. Prefer să fiu învinsă și să continui să te admir în liniște când o să vii la mine drept amic. Urăsc să mă văd așa neajutorată și pierdută în fața ta, însă o să trecem și peste asta cumva. Iar până atunci tot ce-mi rămâne este să țin acel ceva ce există între noi în secret și să protejez tot ceea ce mi-a rămas după tine, chiar dacă după tine nu mi-a rămas absolut nimic cu excepția unor poze și filmulețe în care râzi. Poate o să le șterg cândva și o să uit totul în încercarea de a mă vindeca cu ajutorul altcuiva... o să uit totul cu excepția ochilor tăi. Dar oricum, sper să nu afli tu asta.

[ssphynx]

Day II 🍂

Azi, duminică 29 septembrie 2019, o prietenă mi-a zis că-mi fac rău stând alături de tine. M-a sfătuit să mă îndepărtez pentru a-mi pune gândurile în ordine, pentru a mă “răci” puțin. Mi-a spus să nu mă gândesc la faptul că chiar acum ești alături de ea și să accept asta. Mi-a zis că așa a fost să fie și că poate nu ești făcut pentru mine iar eu îi dau dreptate. A mai spus că probabil între voi totul e serios și chiar dacă nu vreau să admit, cred și eu asta. Mi-a zis să-mi găsesc pe cineva pentru a te alunga pe tine din cap și inimă, însă cum să o fac când chiar tu nu vrei să pleci de acolo? Am ascultat pe repeat un cântec doar pentru că tipul din clip seamănă nespus de mult cu tine. Acum ești cu ea iar eu sunt așezată aici, departe de tine. E noapte. Mă gândesc la fiecare lucru ce mă înconjoară și nu reușesc să mă opresc din a mă gândi la tine, pentru că tot ce mă înconjoară ești tu. Ești oriunde și oricând. Nu, nu ești o iluzie. Ești mai adevărat ca niciodată. Te văd la facultate, te văd în oraș și te mai văd și acasă, așa că chiar nu înțeleg cum să mă îndepărtez de tine când ești peste tot. Tot ce vreau să spun e că dacă nu mă vrei, măcar nu-mi da motive să mă îndrăgostesc de tine și lasă-mă. Dar oricum, sper să te distrezi azi cu ea.

[ssphynx]

Day I 🍂

Azi, sâmbătă 28 septembrie, știu că mâine ai un date. N-am vrut să știu asta dar am fost nevoită să accept pe nevrute această idee. Te-am și ajutat într-un fel să-ți organizezi seara cu o altă ea. Știu unde o vei duce și chiar și ora la care aveți rezervată masa. Știu care chelner o să vă servească și chiar și ce pizza o să alegi, pentru că tu mereu alegi aceeași pizza. Probabil o să vă așezați la masa unde acum câteva săptămâni eram așezati noi. Pot să spun că sunt o proastă... da, clar sunt. Chiar dacă înțelegeam că probabil nu ești singur am ales să mă apropii de persoana care clar avea să mă rănească neintenționat și chiar dacă am încercat să mă îndepărtez, n-am reușit să o fac niciodată pentru că tu ești prea prezent în viața mea. Te văd aproape zilnic și când intri în încăperea în care mă aflu și eu, o simt cum se umple instantaneu cu tine. Aerul începe să vibreze iar respirația mea să devină din ce în ce mai lentă. Știi că ai acest efect asupra mea? Bănuiesc că da. E ora 02:26 ( deci e deja 29 ) și în șapte ore am antrenamentul de box. După o lungă pauză am decis să reîncep să mă antrenez pentru a-mi putea încărca cât mai mult timpul și descărca cât mai tare sufletul. Probabil o să uit de tine în timp ce o să lovesc din toată puterea sacul pugilistic, sau o să mă gândesc la toate detaliile ce-mi dau speranța să continui să lupt în liniște pentru tine. Probabil o să-mi imaginez cum îți ating palmele sau linia maxilarului, cum mă ridic pe vârfuri pentru a te îmbrățișa și cum îmi trec degetele prin părul tău blond. O să-mi amintesc de brațele tale și de vocea ta. O să-mi amintesc de zâmbetul pe care mi-l oferi când mă prinzi prin holuri sau de râsul colorat provocat de vreo prostie spusă de mine. O să-mi petrec duminica dimineața lovind în încercarea de a mă elibera de tot ce mă ține captivă în starea asta de confuzie iar seara în încercarea de a nu mă gândi la ceea ce se petrece între voi. Dar oricum, sper doar să fii fericit.

[ssphynx]

Știi, am încetat să mai iubesc răsăriturile. Și-au pierdut farmecul de aproape doi ani. Diminețile, chiar și ele au încetat să însemne ceva pentru mine pentru că atunci când mă trezesc, când nu vreau să vorbesc cu nimeni, nu vreau să aud niciun sunet însă vocea ta, da și realizez că nu mai ești. Știi, după ce ai plecat am început să prefer întunericul, deoarece era în întunericul camerei mele că veneai să mă vizitezi în fiecare noapte când inimile erau aprinse și lumea nu. Numai în momentele alea puteam să te mai ating, să te am printre brațele mele și să arunc la gunoi amintirile.

Adoram să te văd prin vise, chiar dacă în continuare, toată ziua următoare nu faceam nimic altceva decât să mă gândesc la tine. Nu mâncam, stomacul meu se hrănea cu amintirile despre tine iar mintea mea plină de goluri rămânea un gol profund plin de tine. Mâinile mele erau reci fără ale tale iar pielea mea era pielea unui soldat mort în mijlocul câmpului de bătălie, arsă de război și rănită de loviturile în inimă. Eram distrusă în mijlocul bătăliei, continuam să supraviețuiesc fără nici o mișcare pentru a putea ajunge acasă întreaga pentru că tu erai motivul meu pentru a trăi dar în acelaș timp ai devenit și războiul meu.

Când ai plecat vroiam să dispar departe de toți. Nimeni nu mă înțelegea și nu mă asculta iar eu nu mai vroiam să aud sfaturi murdare din partea persoanelor ce nu reușesc să se uite înăuntru, acolo unde doare cel mai tare. Îmi spuneau că timpul vindecă tot dar ce știau ei de cât de mult nu vroiam să vindec această rană. Nu vroiam ca tu să devii o amintire și cu timpul un lucru uitat. Zilele treceau repede parcă alungate de vânt, dar tu nu și eu continuam să sper la ceva. Rămâneam încuiată în camera mea și seara mă lipeam de fereastră sperând să te văd în fața ușii mele cu un zâmbet numai pentru mine, dar n-ai venit niciodată. Cu timpul m-am obișnuit să nu te mai văd, pentru că da, chiar reușești să te obișnuiești cu absența cuiva, să te trezești singură și să adormi fără un mesaj de noapte bună. Te obișnuiești cu ideea că viața ta cumva trebuie să meargă înainte chiar și singură, nemaiavând nevoie de ajutorul altcuiva.

Sphynxyz✨

[ourinfinitenovember]

“Și acum chiar înțeleg cât e de greu să te schimbi cu-adevarat când chiar și infernul devine paradis odată ce te-ai acomodat.”

—

[ourinfinitenovember]

Astăzi mă uitam cu un pahar de vin la stele.

Recunosc că poate îmi era și puțin dor

Noaptea asta m-am urcat pe acoperiș pentru a te cuprinde

Și am căzut.