#antropsofia

[spiritual123]

gandirea

Cei care vor să meargă mai departe vor găsi un mijloc bun de dezvoltare a gândirii pure în cărţile ”Adevăr şi ştiinţă” şi ”Filosofia libertăţii” [RS]. Aceste cărţi sunt și o gimnastică a gândirii liberă de simţuri. Cel care se consacră acestei munci citind cartea în întregime, face să se nască în el o forţă care dormita. Nu este uşor, dar acest efort este cel mai bun lucru ce poate fi realizat.

[spiritual123]

rastignirea

A patra etapă a inițierii creștine este Răstignirea. Aici elevul trebuie să dezvolte un sentiment anume. Astăzi omul își identifică corpul cu ego-ul său. Cel care ar trece prin inițierea creștină trebuie să se obișnuiască să-și ducă trupul prin lume ca și cum ar fi un obiect străin, o masă, de exemplu. Corpul lui trebuie să-i devină străin, îl poartă înăuntru și în afară ca pe ceva exterior. Atunci când a avansat suficient de mult în acest sentiment fundamental, i se dezvăluie ceea ce se numește „Calvarul Sângelui”. Anumite înroșiri ale pielii apar în anumite locuri în așa fel încât evoca rănile lui Hristos, pe mâini, picioare și pe partea dreaptă a pieptului.

[spiritual123]

[spiritual123]

Percepţia nu este ceva finit

Percepţia nu este ceva finit, un lucru încheiat, ci o parte a realităţii totale. Cealaltă parte este noţiunea. Actul cunoaşterii este sinteza dintre percepţie şi noţiune. Abia percepţia şi noţiunea unui lucru redau acel lucru în întregime. ... Activitatea gândirii este plinăde conţinut. ... Gândirea scoate acest conţinut din lumea noţiunilor şi a ideilor pe care le are omul, şi-l alătură percepţiei. În opoziţie cu conţinutul percepţiei, care ne este dat din afară, conţinutul gândirii apare în interior. Forma în care se prezintă acest conţinut la început o numim intuiţie. Intuiţia este pentru gândire ceea ce este observaţiapentru percepţie. Intuiţia şi observaţia sunt izvoarele cunoaşterii noastre. Lucrurile pe care le observăm ne rămân străine atât timp cât nu avem, în interiorul nostru, intuiţia corespunzătoare care să completeze partea de realitate, absentă din percepţie. ... Omul lipsit de intuiţie nu poate avea decât fragmente de percepţii, fără legătură între ele. ... Ceea ce ne întâmpină drept particularităţi separate în percepţie, se uneşte, parte cu parte, prin lumea coerentă şi unitară a intuiţiilor noastre; iar prin gândire reunim ceea ce am separat la percepţie. Caracterul enigmatic al lucrurilor se datorează existenţei lor izolate. Dar această izolare este provocată de noi, şi ea poate fi din nou înlăturată în lumea noţiunilor noastre. În afara celor ce ne sunt date prin gândire şi percepţie, nimic nu ne este dat direct.

[spiritual123]