14 august 2017
Pasii tai apasati, Calatorule, se afunda in praful rosiatic al drumului. Cu miscari precise si cu o oarecare nepasare sau plictiseala ai tendinta sa inlaturi pietre ivite in cale. Atingerea lor insa te face sa-ti cobori privirea spre pamant.
This slideshow requires JavaScript.
Nu sunt orice fel de pietre, ci tuf vulcanic.
Realizezi ce ocazie ti se deschide in fata, la capatul unei poteci serpuite. Intrarea neoficiala pe teritoriul unui vulcan stins. Caci, da, Racosul are asa ceva. Se crede ca acum un milion de ani sau poate ceva mai recent, în zona au existat eruptii. Craterul de la Racoş e o dovada vie … Mereu vie.
This slideshow requires JavaScript.
Caci pe masura ce urci, realizezi ca farmecul povestilor de altadata este sfaramat, ca piatra din imprejurimi, de realitatea zilelor noastre.
Urmele de escavatoare, scobiturile exacte din versanti vorbesc despre altceva.
Se crede, insist cu acest verb enervant nesigur, ca aici e o rezervatie, ridicata pe o fosta exploatare de zgura, inceputa in craterul unui vulcan stins.
This slideshow requires JavaScript.
Pamantul cu urmele lui se incapataneaza sa puna o virgula ultimului rand din acest discurs social stralucit, iar marturia sincera este clar o dovada ALTFEL.
Culorile si texturile locului raman insa fascinante.
Toata comuna cu ulitele ei, inclusiv curtea castelului, pastreaza, din loc in loc, urme de tuf. O roca poroasa marturie a racirii lavei, pe care ti-o asociezi fara voie, mental, cu o paine dospita. La o aruncatura de tuf, se prezinta generoase si impunatoare două cariere de bazalt, în care exploatarea a încetat, se crede, demult. Se crede!
This slideshow requires JavaScript.
Straniu. Asa e peisajul aici. Ramai mut si te intrebi de ce sunt atat de putini cei care vorbesc despre aceste locuri.
Iar, lacul, Lacul de Smarald … bijuterie rara lasata nemeritat in palma lacoma a omului.
This slideshow requires JavaScript.
Sunetul gresiei pe care pasesti reproduce o aglomerare de cioburi calcate in nestire.
This slideshow requires JavaScript.
Si-mi vine in minte o vorba celebra si destul de tocita de “iubitorii de citate”. Versul lui Blaga :”Sa nu strivim corola de minuni a lumii”… Sa nu calcam in picioare FRUMUSETEA si sa nu destramam TACEREA muntelui, fie el si unul al aparentelor.
Acordati-va asadar sansa sa intelegeti rostul timpului,
care isi macina ALTFEL secundele in aceasta zona acoperita de praful rosiatic al drumului.
ŢARA PAŞILOR PIERDUŢI. UN MUNTE DE APARENŢE. 14 august 2017 Pasii tai apasati, Calatorule, se afunda in praful rosiatic al drumului. Cu miscari precise si cu o oarecare nepasare sau plictiseala ai tendinta sa inlaturi pietre ivite in cale.