Chemarea
Chemarea ai privit în întunericși m-ai văzut,iar eu stăteam pititdupă vasele de lut,pline de cenușași piroane ruginiteale strămoșilor.dar,cum să ies la lumină,plin de praf,murdar de vină,iar sufletulîmi e pustiu?“Îndrâznește!”a fost o șoaptăsau un gând?“Lazăre, ieși afară!”





















