Este 1 Februarie, ora 20:15 şi încep să scriu aceste rânduri, indignată şi jignită, pentru a mă descărca de frustrarea ultimelor zile!
Sunt jignită şi trădată de propria mea ţară; de fapt, suntem trădaţi cu toţii de propria noastră ţară! Sunt tânără şi poate prea înflăcărată, spiritul meu e impulsiv şi poate că determinismul e cauzat de vârstă, însă gândirea mi-e clară si dreaptă!
După cum aţi şi observat, îmi plac ,,bârfele” politice… iar întâmplările din ultimele zile, îmi pun la încercare nervii deja întinşi la maxim de stresul unui ultim an de liceu! M-am cam săturat, sincer, să văd cum lucrurile normale nu îşi urmează cursul logic al desfăşurării, şi aici mă refer doar la un drept al nostru fundamental de care am putea beneficia, însă nu o facem… Acesta este dreptul la vot! O cale simplă de a face schimbări şi de a te implica direct în problemele statului. O cale simplă prin care putem oferi putere unor oameni care îşi doresc să îndrepte greşelile altora. Însă, după cum se şi observă, alegem întotdeauna calea cea mai grea, nu ştiu din care motiv, tho’… Ştampila ar părea mult mai uşoară decât un afiş ţinut cu orele în miezul iernii, însă noi, oamenii de la periferia lumii, alegem drumul mai greu şi acest lucru ne diferenţiază de celelalte popoare! Sânge şi fiere, suntem o bancă de sânge şi fiere… Din moşi strămoşi până la nepoţi şi strănepoţi am purtat bătălii, nu întotdeauna ale noastre, şi asta ştim face cel mai bine… Ne-am putea eticheta drept dispensabili. Să scurtăm ideea, politica din ţara aceasta este o politică subiectivă şi individualistă, cu o falsă direcţie înspre binele omului de rând! Dar nu e ceva pe deplin îngrijorător, nu?
Nu am crezut posibilă o asemenea acţiune din partea unui partid, oricum prea urmărit şi supraticsit cu dosare penale. Aceasta Ordonanţă de Urgenţă dată pe furiş, la apus de soare, este materializarea unui tupeu fără margini… Am fost frapată de imoralitatea, de coloana vertebrală inexistentă a Partidului Social Democrat care ieri la ora 22 a şocat o ţară întreagă…
Un alt lucru foarte deranjat şi enervant de-a dreptul, e lipsa unor explicaţii clare… Conferinţa de presa pe care domnul Iordache a susţinut-o a fost mult prea insuficientă pentru un popor pus pe jar. Din tot discursul dânsului mi-am dat seama ca în politica de vârf nu se cultivă decât incultura şi analfabetismul. Punct şi fără virgulă. *Bâlbâiala dumnealui mi-a amintit de un interviu cu Nenea Ceaşcă*
Cum văd eu lucrurile? Ca o mascaradă, ca o mutare într-un joc de şah mai mult sau mai puţin gândit, însă o mutare cu consecinţe grave pe viitor. Ironia? Oh, se observă în sublinierea cuvântului graţiere; noi, ca popor, am fost învăţaţi în anii comunismului să ne temem de închisoare şi de acest cuvânt, iar acum… ni s-a aruncat în faţă! Şi de ce? Pentru a acoperi reglementarile impuse de Ordonanţa asupra modificării Codului penal şi Codului de procedură penală care le salvează fundurile penalilor de nişte ani de închisoare şi o groooază de amenzi… Of, of… Sunt dezamăgită că în ţara asta nu se mai poate juca un teatru bun…
Acum un an şi câteva luni, am scris pentru prima dată un text cu caracter politic şi îmi era frică, al dracului de frică… frică de afirmare, frică să îmi exprim opinia, teama că poate greşesc, că poate opinia mea nu e cea corectă, cea justă… Între timp, am citit, şi o să continui să citesc cât mai am zile şi o să continui să îmi spun opinia pentru că e DREPTUL meu şi spre deosebire de alţii, ştiu să îl folosesc… Ruşinea e singurul sentiment care mă mai încearcă; nu ruşinea de a scrie aceste rânduri, ci ruşinea şi dezgustul pentru oamenii care ar trebui să îmi urmărească interesele şi pe care noi i-am aşezat la ,,loc de cinste” pentru a ne conduce spre un viitor bun.
Dorința mea de anul acesta? Aş vrea să votez pentru o generaţie nouă care să ştie să aprecieze ţara aceasta cu toate bogăţiile pe care le oferă, cu forţa ei de munca şi spiritul înflăcărat! Vreau să am siguranţa că îmi voi găsi un loc de muncă după ce termin o facultate, vreau să simt că traiesc într-o ţară al cărei ritm de horă se regăseşte şi în urban prin toată organizarea lui aparent dezordonată, vreau o siguranţă dată de un sistem bine pus la punct! În definitiv, vreau să simt că aparţin unei ţări care are un viitor fără semne de intrebare! Vreau să mă simt acasă!
Pentru că acasă e un cuvânt bun…
