#dilema veche

[adrianamihaela]

Stiu ca daca mi s-ar oferi sansa sa ma mai intorc acolo o data, as zice politicoasa si fara sa stau prea mult pe ganduri: "Multumesc, dar nu-mi doresc."

Ana Maria Sandu, Pe muchie de cutit, in Dilema veche

[rudyroth79]

Știri: Târg de Florii (30 martie–1 aprilie 2018, București)

Știri: Târg de Florii (30 martie–1 aprilie 2018, București)

Duminica cea de pe urmă din Păresimi sau din Postul mare este cunoscută sub numele de Florii, Duminica Floriilor sau Duminica Vlăstarelor. De peste 20 de ani, Muzeul Național al Țăranului Român din București ține această sărbătoare și își așteaptă vizitatorii, timp de trei zile, să vină la primul târg de meșteri de peste an.

La Târgul de Floriiparticipă încondeietoare, țesătoare, cusătorese,…

View On WordPress

[madkrok]

[mygladbook]

... pentru că am observat că am nevoie de septembrie, care e una dintre lunile mele cele mai mișto, cu octombrie cu tot. E atmosfera aia de lumină, de culoare, tot galbenul, tot verdele, și de liniște, de lucruri care se schimbă încet și blînd. E miere. Nu știu. Am nevoie de mierea aia ca să mă curețe pe dinăuntru de toată mîzga pe care am adunat-o trăind viața asta orizontală. Iar în noiembrie, cînd totul devine cum e acum, cu vînt, și boli, și rece, și pustiu, pot să încep să scriu. Așa se întîmplă. Vine mierea aia care mă vindecă, mă îmblînzește. Nici nu mă gîndesc să scriu în lunile alea, pur și simplu mi le las ca să mă curăț, iar în noiembrie, odată ce începe pustiul, pot să scriu. Și așa s-a întîmplat.

„Lumea asta e magică, pur şi simplu magică“ – interviu cu Matei FLORIAN, de  Lavinia BĂLULESCU

[semnebune]

Interviu cu Marius Chivu: „În ceea ce mă priveşte, atunci cînd scriu mă transform, în mod deliberat...”

Interviu cu Marius Chivu: „În ceea ce mă priveşte, atunci cînd scriu mă transform, în mod deliberat…”

Dacă nu i-ați citit articolele în Dilema, poate ați pus mâna pe „Sfârșit de sezon” (Polirom, 2014) sau l-ați auzit luni seara, la Radio Seven. Marius Chivu este nu doar un scriitor și critic cunoscut, ci și un personaj în sine, pe care cred că merită să îl cunoașteți. Am stat de vorbă cu el despre ce bucuria și neajunsurile vieții petrecute alături de și prin literatură, despre mersul prozei și…

View On WordPress

[carmenlidiavidu]

Din sutele de spectacole produse anul trecut în România, Cristina Rusiecki nominalizeaza pentru DILEMA veche spectacolul PESCARUSUL. ULTIMUL ACT ca fiind cel mai bun spectacol.

Ce rămîne din sutele de spectacole produse anul trecut în România? Am întrebat patru critici de teatru: 1) Care a fost cel mai bun spectacol? 2) Care a fost cel mai prost spectacol sau cea mai mare dezamăgire Şi 3) Care e cel mai interesant fenomen pe care l-au remarcat în anul teatral 2014?   

[carmenlidiavidu]

video Dancing City-Festivalul Dilema Veche de la Alba Iulia

echipa teaser: CARMEN LIDIA VIDU regizor CRISTINA BACIU vfx, montaj RAMONA BARBULESCU coregraf ADI BULBOACA operator OVIDIU CHIHAIA voce, muzica

DANCING CITY participa in coregrafia Vavei Stefanescu la Festivalul Dilema Veche de la Alba Iulia 2013.

blog Dancing City dancingcityromania.tumblr.com/ facebook Dancing City facebook.com/dancing.city.romania

Dancing City este nascocirea foto-video plasmuita in sincron de Carmen Lidia Vidu si Dani Ionita, sustinuti in capriciul lor de catre Redd's.

Proiectul a prins viata datorita sedintelor foto desfasurate in patru urbe mioritice puternic incarcate cultural ( Bucuresti, Brasov, Cluj si Timisoara ), dar si prin intermediul unui material video ludic.

Dansatori veniti din toate colturile sociale ofera un dramatism trufas componentei estetice esentiale a proiectului. Inspirat de coregrafi de dans contemporan, balerini, street-performers, muzica si sound-design urban, Dancing City prinde contururi proeminente in forma digitala si este menit sa exploreze forme si experiente umane printr-o investigatie ghidusa in sufletul urban al omului de rand devenit dansator de moment pe trotuarele, acoperisurile, statuile si in parcarile oraselor prafuite de o istorie covarsitoare.

Dancing City depaseste stadiul banalului proiect cultural prin refacerea unui spatiu comun absent intr-un vazduh dinamic in care visele redevin o forma vie, insufletita.

[cvintica]

Wall. Paywall

Una apare în România, cealaltă la New York. Una e zilnică, cealaltă e săptămânală. Într-una apar şi ştiri, în cealaltă poţi savura preponderent opiniile. Şi totuşi, între New York Times şi Dilema Veche există o asemănare la fel de pregnantă ca şi diferenţele enumerate. Ambele publicaţii au deschis drumul, în Statele Unite şi respectiv în România, pentru un mod nou de finanţare, adaptat vremurilor de azi: abonamentul digital. Nu am date - şi nici nu am încercat să obţin - despre felul în care îi merge Dilemei Vechi după ce a introdus plata pentru accesarea online a articolelor sale. În schimb, pentru New York Times statisticile pe anul 2012 au început să apară. Şi i-au entuziasmat pe publisherii până de curând disperaţi de scăderea constantă a veniturilor din publicitate. NYT şi “sora ei europeană”, cum e considerată International Herald Tribune, vor face în 2012 aproape 100 de milioane de dolari din exploatarea “paywall-ului” - termenul generic pentru facturarea accesării online a unei publicaţii. Suma e estimată de către un analist american citat de Bloomberg şi în sine nu spune mare lucru, dar în comparaţie cu sumele din publicitate şi mai ales în contextul evoluţiei lor comparate, începe să aibă sens. Mai precis, ea a ajuns la acest nivel într-un ritm mult mai susţinut decât au scăzut veniturile din publicitate. Iar la asemenea tendinţe, în anul 2013, pentru prima oară în istoria NYT veniturile din abonamente le vor depăşi pe cele din vânzarea spaţiilor de reclame. Prognozele sunt cu atât mai importante cu cât contrastează cu ceea ce ştiam până acum: în modelul clasic de publishing, raportul de aur al veniturilor din publicitate vs venituri din vânzarea publicaţiei este 80 la 20. Pare în sfârşit o primă veste optimistă apărută în lumea depresivă a presei, lovită deopotrivă de lipsa modelelor de business adaptate epocii online şi de criza economică. Semnificaţia ei a fost surprinsă de autorul de la Bloomberg: cititorii, şi nu clienţii de publicitate, sunt cei implicaţi acum în mod decisiv în soarta cunoscutei publicaţii americane. Dar introducerea unui paywall aduce şi riscuri. NYT are în acest moment aproape 600.000 de “subscribers”, adică cititori care plătesc accesarea online a articolelor. Un număr mult mai mic de cititori decât cel al celor ce ar fi accesat “la liber” siteul NYT. Riscul ar fi putut veni din partea publicitarilor sensibili la trafic, care ar putea migra în teritoriul mult mai larg al celor ce navighează liber pe net. Până acum, strategia NYT a funcţionat însă, în parte pe argumentul că reclamele pot fi mai bine vândute unui public plătitor, care teoretic e mai bine conturat pentru publicitari decât cel care accesează siteurile gratuite. Şi e adevărat şi că NYT a lăsat la liber 10 articole lunar pentru orice cititor online şi în plus, dacă ai cont pe Twitter sau Facebook, poţi accesa gratuit articolele promovate de NYT pe aceste reţele de socializare. Câştigarea pariului pus de NYT pe paywall nu poate însemna însă că industria ca atare a ajuns la liman. Sau măcar în apropierea lui. NYT are un specific care lipseşte multor publicaţii. Cu alte cuvinte, nu oricine îşi permite un paywall, pentru că niciunui cititor nu îi va conveni să se caţere pe el pentru ca în vârf să ajungă să contemple un peisaj anost, sau unul deja cunoscut. NYT şi-a permis să introducă paywall-ul în martie 2011 pentru că are în miezul afacerii o redacţie “producatoare de conţinut” - adică de articole scrise de jurnalişti bine plătiţi, experimentaţi, furnizori de context, subiecte şi conexiuni pe care nu le găseşti în depeşele agenţiilor de ştiri. Articol aparut in “Dilema Veche”, in sectiunea "la liber" :-)