#istorii

[praf-de-diamante]

Și te voi iubi mereu.

[istoriro]

Uneori, cele mai impresionante urme ale trecutului nu se ascund în marile cetăți sau în ruine celebre, ci în locuri aparent tăcute, uitate de timp.

În inima Transilvaniei există un colț de țară unde istoria romană și Evul Mediu românesc s-au suprapus într-un mod rar întâlnit: Țara Hațegului. Aici, cinci biserici medievale ridicate acum aproape 800 de ani păstrează în zidurile lor fragmente autentice din vechea lume romană, reutilizate de constructorii vremii.

Pietre sculptate, vestigii aduse din fostele așezări ale Daciei romane și povești care au traversat secole întregi fac din aceste lăcașuri unele dintre cele mai fascinante monumente istorice din România.

Uneori, istoria nu dispare. Se reconstruiește peste ea însăși.

#istorie #romania #transilvania #medieval #romaantica #civilizatii #biserici #arheologie #daciaromana #istorieadevarata

vezi mai mult pe www.istori.ro

[xartero]

Colegiul Național “Mihai Eminescu” Buzău – un secol de viață dăruit educației!

Colegiul Național ”Mihai Eminescu” (în trecut, Școala secundară de fete, Liceul Constantin Angelescu și Școala Medie) este un liceu din Buzău, România. Înființată în 1919 ca Școală secundară de fete, instituția și-a desfășurat activitatea mai întâi în localul școlii evreiești din strada Dobrogei (azi Alexandru Marghiloman) și în sediul actualei școli Dionisie Romano, din apropierea pieței centrale a orașului – ”Dacia”. Ulterior, Banca Națională a României a pus la dispoziție spațiul din strada Independenței, unde s-a construit în următorii ani localul actual.

După inaugurarea acestui sediu de către ministrul educației Constantin Angelescu, școala a devenit liceu și a purtat numele acestuia pentru puțin timp înainte de 1948, când a devenit ”Școala Medie”. La cererea administrației sale, în 1958 liceul a primit numele lui Mihai Eminescu. În 2000, a primit titulatura de ”Colegiu Național”.

[udenskam]

Cînd aveam 6 ani mama mi-a cumpărat niște stickere cu Naruto.Îmi plăceau foarte mult,pot să spun că le iubeam. Am spart o dată un ghiveci cu flori și mama,drept pedeapsă,mi-a luar stickerele și le-a ascuns.Am rugat-o cîteva minute să mi le dea înapoi dar văzînd că degeaba pur și simplu am uitat de ele.Și au trecut anii. Azi de dimineață m-am dus în podul casei.Am dat peste cîteva documente vechi și în ele am găsit stickerele mele ♥.Au trecut 9 ani,am simțit din nou acel sentiment care l-am avut cînd le-am ținut pentru prima dată în mînă. Lucrurile bune se întîmplă cînd te aștepți cel mai puțin la ele.

[kulinarni-recepti-blog-blog]