și după ce ai murit tu și m-ai lăsat aici, deși ai făcut tot ce ai putut pentru mine, așa, cum ai știut tu, femeie minunată, ai murit și Tu. iar moartea ta m-a distrus.
a trecut mai bine de un an de când ai murit și tot simt că mă sufoc, că am rămas cu cuvintele în gât, că am rămas cu toată durerea și că o să rămân cu ea. ai plecat fără să aștepți, fără să mă vezi liniștită, fără să te asiguri că voi putea să mai respir după tine.
și vreau să știi că nu sunt bine, că nu am liniște și că nu pot să respir. pentru că te visez, te aud, te simt și te caut, dar tu nu mai ești. au mai rămas două cravate și două culegeri de matematică, asta a mai rămas.
nu e nici măcar un loc unde să merg să plâng, să mă cert cu tine, pentru că așa ai vrut și am acceptat asta. până la final, până în ultima clipă, a fost așa cum ți-ai dorit tu.
și deși te-am văzut, deși ți-am zis cât am putut, au rămas prea multe nespuse, prea multă durere și mai multă liniște decât pot duce eu.