Dacă aș fi conștientizat faptul că te-am întâlnit pentru ultima oară, te-aș fi strâns puternic și ți-aș fi admirat fiecare particulă de piele până ce mi-ai fi rămas creionată într-o amintire. Mi-ai îmbrățișat sufletul în capcana pieptului tău și jurămintele au început să înmugurească plăpând. Tu mi-ai oferit o doză consistentă de emoții și fantezii, iar când palmele tale flămânde au început să se desprindă de mine, m-am simțit bolnav. Brusc, am realizat că tu mi-ai fost un întreg cosmos, ochii tăi de culoarea cafelei prăjite, aproape arsă, mi-au oferit putere iar atunci când obrajii mei erau îmbrățișați în culcușul mâinilor tale, mă simțeam acasă. Nu îmi pot da seama ce simt, sunt incredibil de fericit că te-am cunoscut, lipsit de speranță și absolut devastat că durata fericirii noastre a fost infimă. Iubirea ta s-a dovedit a fi un diamant mult prea prețios pentru degetele mele. Strălucirea zâmbetului tău îmi lipsește teribil. Noaptea are gustul unei nebunii otrăvitor de dulce, îmbibată în whiskey parfumat și tutun ars. Sunt pregătit să mă predau remușcărilor, amintirilor amare cu tine și delirului, dar nu îți dau voie să pleci..
„LOST IN THE FIRE..” https://simonastefaniablog.wordpress.com/2019/01/13/lost-in-the-fire/
