#lyricsetprosa

[licanuniverse]

Țigara (Ecuație) {[(+18)-(Do not smoke!)]+×=Love}×XXX Of, draga mea, am rămas fără tine! Sufletul îl linișteai în nopțile tăcute. Degeaba stelele-s sublime-n galaxii senine Când gândurile-s topite-n vrute și nevrute... Sunt împătimit de tine... de silueta ta; Ești efemerica iubire ce îmbolnăvește Dar ce să fac? Nu te-aș putea lăsa! Sau poate... Doar Domnul hotărăște... Îmi amintesc aievea... Profund înfiorat: Sărutul amețitor cu care îmi alintai Sufletul de griji și-amar împovărat Sub vișinul albit de florile din Mai... Dar gata! Până aici iubire adolescentină! Te doresc din nou cu patimă nebună! Ești atât de albă, de subțire și de fină... Mă duc după tine pe lăutrica-mi furtună! Vol. ,,Şoaptele destinului"-Ed. Națiunea, Bucureşti 2014 Revizuit: 02.09.2019 Foto: E.O.-09.05.2022 #lyricsetprosa (la Radauti, Suceava, Romania) https://www.instagram.com/p/CdS0bjPoSLK/?igshid=NGJjMDIxMWI=

[licanuniverse]

Muza din Lună Noaptea coboară în chemările mierlelor, Undeva pe câmp un greiere cântă o serenadă... O greierușă îi pică în nadă Împiedicându-se într-un „do major”... Soarele se răcorește înfierbântat într-un nor; Undeva pe cer o stea dintr-o galaxie: evadează! Doar foarte scurt luminează Pierzându-se prin praf de stele-n zbor... Luna caută Soarele dar el a uitat-o demult; Poate de această dată îl găsește pe partea cealaltă... Iar este o noapte ciudată Cu beznă, cu stele argintii, și gânduri tumult... ......................................................... Mă gândesc la ea pierdut într-o constelație Cred că sunt un lunatec care încă o mai visează... Nu știu dacă mai contează Dar o văd strălucind și acum cu grație! Autor: Emilian Oniciuc (Versuri revizuite-08.06.2022) Foto: E.O.-08.10.2021 #EO #lyricsetprosa (at Iasi, Romania) https://www.instagram.com/p/CejE_-qI7oI/?igshid=NGJjMDIxMWI=

[licanuniverse]

Rătăcire într-o clipă Iar scutură zefirul mărul Unduindu-i pletele, Puf de îngeri cad în părul Ce-l răsfiră fetele... Lirice acorduri zburdă Prin livada cea bătrână Amăgind iubirea crudă Dintre un crăiuț și-o zână. Nimfa zorilor de vară Și-a fecioarelor stăpână, Inima-i topește-n ceară Craiului ce-o ia de mână. ....................................... Visători într-o lucire, La umbra mărului cu flori, O amar-adulce plăsmuire, Ne cuprinde printre spori... Aș mai vrea să fiu un crai, Iară tu iubita zână...! Până la urmă nu e... bai: Ești iubita mea ,,bătrână” Cea mai dragă, cea mai bună...! Emilian Oniciuc-2013 ,,Vol. ,,Șoaptele destinului"-Editura Națiunea (București-2014) Revizuit: 24.04.2018 Foto: E.O.-08.05.2022 #lyricsetprosa (la Fratautii Vechi, Suceava, Romania) https://www.instagram.com/p/Cd5grzqo1VA/?igshid=NGJjMDIxMWI=

[licanuniverse]

Dochia și Dragobetele Azi iubirea plutește prin fulgii de nea… Dochia își cheamă nora acasă, Își scutură pe rând cojoacele și-ar vrea Să redevină o prințesă frumoasă! Dochie lasă-ți fiica de la râu să plece! Este timpul ei pentru Dragobete… Te-ai strâns și tu pe-o vreme așa rece, Aleasă dintre minunate alte fete… Cojoacele tale de ger sunt parfumate, Iar puful lor ce l-ai scuturat prin vânt, Va aduce efemerele zăpezi minunate; Zăpezile zânelor roditoare de pământ! Dochie lasă-ți copiii să zâmbească! Parfum de iubire să fie zâmbetul lor… In sufletele oamenilor să înflorească, Pasiuni parfumate spre veșnic amor… #autor #poezie : Emilian Oniciuc-24.02.2016 Revizuit: 24.02.2020 Sursa fotografiei: https://acadele.home.blog/2020/02/24/dochia-si-dragobetele/ #lyricsetprosa (la Romania) https://www.instagram.com/p/CaXJ3uKITxl/?utm_medium=tumblr

[licanuniverse]

Pastel aritmic de primăvară (Drumul abia se mai vede pe câmpul pustiu,) Nălucirile vuiesc prelung prin rafalele de vifor- Dezlănțuite într-o simfonie cu grave arpegii... Un cal sur le ascultă și moșul-Moș Nechifor Care vorbește cu Dracul despre așa privilegii! (Totul este înzăpezit până și cerul...) Înfricoșat un pârâu se ascunde după sticla  Cea de gheață care scut îi pare în dalbul apus... Moșul se gândește că asta-i va fi racla, Apoi se dă jos din sanie învălit în blana de urs. (Acum ce poți să respiri este doar gerul,) Trage căpăstrul la cal cum poate și el-suduind: Pe crivăț! Amintind de morți lui și de sfinți... Vântul le bate din față, gheața se aude-trosnind Dar înaintează tremurând și scrâșnind din dinți! (Irișii te dor de-atâta crepuscul-argintiu!) Blana de Urs Carpatin îl strânge-n timpul-amar, Cu frigul de oțel ce săgeți de nea îi aruncă! Totul este atât de alb încât crezi că un urs polar Ajută un cal și sania sa rătăcită  prin luncă... (În primăvara asta ielele s-au grăbit,) Deodată o nimfă purtătă de frigul hain Îi apare îmbrăcată sumar doar în colanți de argint! Moșul o privește și trage o dușcă din sticla cu vin Ce-o avea dosită sub blană pentru clipe de-alint... (Primejdia a smuls rochițele de pe zâne,) Își șterge barba-nroșită de struguri, Amintindu-și dulceața toamnei trecute-ntârziu. Inima îi bate mai tare iar în suflet îi reapar muguri Din fiorii uitați într-un trecut de acum străveziu... (Fară dantele de mireasă toate ielele sunt bune...) Pânze fine de mătase se lasă lin peste poveste, Raze calde de la Soare o străbat topind bikini, Primăvara iarăși goală ne va da din nou de  veste: Despre puful de păpădie îmbrăcat de heruvimi... (Oare moș Nechifor zace undeva îndrăgostit?) Drumul abia se mai vede pe câmpul pustiu Totul este înzăpezit până și cerul... Acum ce poți să respiri este doar gerul, Irișii te dor de-atâta crepuscul-argintiu! În primăvara asta ielele s-au grăbit, Primejdia a smuls rochițele de pe zâne, Fară dantele de mireasă toate ielele sunt bune... Doar un moș a plecat și nu a mai venit! #Autor #poezie : Emilian Oniciuc-26.02.2021 Articol refăcut: 22.02.2022 #Fotografie : E.O. #lyricsetprosa (la Fratautii Vechi, Suceava, Romania) https://www.instagram.com/p/CaR78acIL5J/?utm_medium=tumblr

[licanuniverse]

Faur de primăvară Nori iernatici de cenuşă Au plecat în zări albastre; La fereastră o ,,păpuşă" Constelează printre astre... Luna chipul îi alintă, Ochii umezi îi străluce, Peste buze îi descântă O roșeață coaptă, dulce... Pârguiește de iubire, Așteptând un zeu din stele, Amăgind cu amăgire, Doruri fine și rebele... Își topește ca o ceară Din ițiri de lumânare, Dorul dintr-o lăcrimioară- Prelinsă din resemnare... ,,- La mine de-o să revină, Aș mai zăbovi nițel Cum brândușa în grădină Așteaptă pe ghiocel!" Luna dusă-i din fereastră, Ea pe pat ușor se lasă; Pe jos rochia-i albastră Se foșnește cu mătasă... Flăcări joacă în sobiță, Aruncând polei de aur Peste trupul de zeiță Ce așteaptă al ei faur. Zeul-Faur o privește, De pe-o stea strălucitoare; Cu dragoste o urmărește Pe frumoasa muritoare... Se fărâmă în praf de cosmos Ce se vântură prin vânt Iar ca fratele său Cronos Într-o clipă-i pe Pământ! Din a jarului scânteie, Se strecoară prin portiță Și-o cuprinde pe femeie, Sărutând-o pe guriță. Ochi căprui de căprioară Se deschid într-o clipită! Mierea-i fină se strecoară Într-o ludică ispită... Ceasul ticăie secunde, Cucul cântă pe perete, Faur chipul își ascunde Printre blondele ei plete... Zorii deapănă lumine Prin ferestre la căsuță Și prin naivele suspine Se desparte de drăguță. ........................................... Oare pentru a câta oară După iarna din simțire, Vine iarăși primăvară Printr-o clipă de iubire...? #Autor : Emilian Oniciuc-02.03.2017 Revizuit #poezie : 20.02.2022 #lyricsetprosa #Fotografie : E. O. (la Adâncata, Suceava, Romania) https://www.instagram.com/p/CaMzxmbouil/?utm_medium=tumblr

[licanuniverse]

Amor în cheia sol (1) Adie-mi o melodie de amor Într-o superbă seară lirică, Chitara să-mi împle de dor Iubirea în făptura-ți pudică...! Mă-alintă cu șoapte trecute în cânt, Petrece-mi prin suflet chitara, Cu-acorduri purtate în ludicul vânt Topește-mi pasiunile vara...! Dar ești mirajul Rock & Roll, Un suflet năvalnic în rochiță, Un început ești: Cheița Sol, A baladelor necântate zeiță...! #Autor: Emilian Oniciuc Sursa fotografiei: Raluca Georgescu (Rachel Black) Vol. ,,Amor în cheia sol" Editura Națiunea, București, 2016 #poezie #lyricsetprosa https://www.instagram.com/p/CZb1UiuoH2C/?utm_medium=tumblr

[licanuniverse]

Târgul medievalelor ecouri Cetatea este tristă, Turiștii au plecat; Ecouri mai persistă În târgul neuitat. ................................... Pavaje patinate lucind medieval Cu pași ușor purtați de clipele pierdute Pe sub felinare care lumină opal, Fantome însuflețite din vechile redute... Acolo un cavaler se amestecă prin umbre, El însuși umbră a nopții trecătoare... Domnița-i rătăcită în negurile sumbre Sau doar e rătăcită în basme viitoare... ................................... Noaptea își cântă ritmul prin tainice palate, O cucuvea îngână fiorul din ecouri, Crâmpeiul din trezirea legendelor deșarte Purtat de lilieci în neguroase stoluri... O caleașcă la tavernă așteaptă: domni, domnițe Iar vezetiul nopții șade pe-o băncuță, Descâlcind în gânduri financiare ițe Și griji de sănătate pentru a sa măicuță... Dar, iată: ies petrecăreții! Privirea obosită deodată i se înseninează Caleașca sa frumoasă spre zorii dimineții Printre lampioane vechi din nou parcă valsează... ....................................... Diversele graiuri rătăcind din lume Sfârșite de cântări ce noaptea le-au stârnit, Acum sunt ostenite şi după șuvoi de glume Se scurg spre vise dulci în raiuri de dormit... .................................. Cetatea este tristă, Turiștii au plecat Ecouri mai persistă În târg de neuitat! #Autor #poezie : Emilian Oniciuc-20.03.2017 #Foto: E.O. #lyricsetprosa https://www.instagram.com/p/CZRIR6NoPpi/?utm_medium=tumblr