Firesc...
Firesc…
Firesc se lasă seara peste noi
Lăsând o lună adormită-n perne moi
Firesc o stea îşi scânteie amnarul
Asupra nopţii ce îşi stinge lampadarul.
Firesc o clipă îi ia locul alteia
Fără sa-i simtă nimeni trecerea
Firesc secundele se-ntrec cu gândul
Nenumărabile. Tu poţi să numeri vântul?
Firesc visuri-fantasme mă cuprind
Mă cheamă dincolo de mine şovăind
Firesc în mine caut urme ce au fost
Tu eşti…
View On WordPress














