Motoepilog
Iubito, sunt prinţul din praf şi noroi Şi fluturii mei au miros de benzină, Am drumul în faţă, nimic înapoi, Pun muzica-n căşti şi-o ascult în surdină. Am raniţa plină de vise în doi Şi-n topcase am inima proaspat cusută, Vânez kilometrii şi-i pun între noi Şi uit doar când trec idiot peste sută. Sunt lordul şoselei, soldatul de fier, Turnirul s-a tot amânat de o lună, Nu am nici armură şi nici scutier, În suflet am frig şi în casa furtună. Husa o pun doar când plouă afară, Lanţul nu-l leg nici cand dorm pe ascuns. Sunt gata de drum, fie zi, fie seară, Să mergem, iubito, topiţi în apus. Mă strigă asfaltul cu numele tău Şi demoni de foc îmi aleargă prin sânge, Mi-e cald, îmi e frig, îmi e bine şi rău, Te caut cu gândul şi gândul meu plânge. Ia-ţi casca şi geaca şi ce se cuvine, Gonim fără sens cu un singur cuvânt: Ai grijă, te rog, de copilul din tine. Sunt 17 lespezi, un singur mormânt.
Read the full article