Putem sa zâmbind?
Visam, mâinile își făceau treaba și eu eram acolo dar mintea mea și mai departe. A strigat la mine,poate de doua-trei ori. Buimăcită,răspund cu un "Da" abia auzit de el.
Uită-te la mine,îmi spune peste bar. Nu voiam să mă uit la el. Nu voiam! Știam că o să mă pierd iar,dar totuși am făcut-o! Mi-a zâmbit calm și iubitor. Știam că o să fie ultima oară când îmi zâmbește așa. Curva asta de viață,m-a privat de zâmbetul și ochișorii lui atât de calzi.
"Aa, după tot balamucul asta, mai zâmbind și noi!" Mi-a spus de parcă știa,câtă durere e in sufletul meu. Mi-a spus-o de parcă aștepta zâmbetul ăla, parca voia să-l vadă. Mi-a spus de parcă era conștient cat mă doare că n-o să ne mai vedem atât de des, și că n-o sa mai bem cafeaua împreună seara când plecăm de la muncă sau dimineața când abia am deschis ochii.
