Alean 3
Aud că zgomotul lumii Nu mai ajunge până la tine, Că s‑a oprit undeva la marginea orașului, Ca și cum s‑ar fi înfipt acolo Cu botul umed în zăpadă. Dar tu să nu fii uimită. Uneori Dumnezeu ne ia și ne pune deoparte, Pentru un timp, Chiar dacă prin durere, Așa cum bunele măicuțe, în bucătărie, Pun deoparte coca frământată a pâinii Să crească Și o acoperă, pentru un timp, cu tăcere.
















