Pielea poseda o inervatie extrem de bogata, care consta in fibre senzoriale si fibre neuro-vegetative. Impreuna, aceste fibre formeaza plexuri nervoase situate in dermul profund si superficial. Din aceste plexuri pleaca fibre nervoase, care fie ca isi pierd teaca de mielina cu care sint invelite si ajung pina in epiderm, fie ca dau nastere unor corpusculi specializati in a recepta stimulii externi sau se grupeaza in jurul corpusculilor pilosi.
Fibrele senzoriale transmit influxul nervos, rezultat in urma actiunii agentilor externi, spre maduva; de aici impulsul ajunge la o formatiune de la baza creierului numita talamus, ulterior fiind dirijat spre scoarta cerebrala unde iau nastere senzatiile (durere, cald, frig).
Fibrele neurovegetative sint fibre efectorii, care se grupeaza in jurul glandelor sudoripare, muschilor ridicatori ai firului de par, vaselor de singe, determinind activitatea acestor formatiuni in functie de comanda, data de centrii nervosi superiori.
Pielea poseda o serie de receptori specifici rezultati din incapsularea unor fibre nervoase in tesut conjunctiv. Aceste formatiuni sint: corpusculii Meissner si discurile Merkel pentru sensibilitatea tactila, corpusculii Krause pentru frig, corpusculii Ruffini pentru cald si corpusculii Vater-Pacini pentru presiune.
Vascularizatia pielii. Pielea este un organ cu o retea de vase extrem de bogata. Vasele de singe se gasesc in derm si hipoderm, epidermul fiind lipsit de vase, hranindu-se prin imbibitie. In afara de nutritie, vasele de singe din piele asigura functia de termoreglare si de rezervor de singe.
Vasele de singe formeaza o retea in hipoderm, in dermul profund, o retea subpapilara, care comunica intre ele, si un plex venos, situat in papila dermica.
Reteaua limfatica dubleaza reteaua arteriala si venoasa.
