Am trecut prin atâtea stări emoționale în ultimele 6 luni, am simțit cum îmi fuge pământul de sub picioare, da, lucruri minore probabil în ochii unora, dar în ochii mei.. sau mai bine zis în sufletul meu, am simțit cum mă rup în mici bucăți, și când le pui la loc mereu lipsește o bucată. La mine au început să lipsească tot mai multe, tot mai mult să nu mai cred în oameni, în iubire, în promisiuni. Și sunt tânără, adică așa mi se spune.. sufletul meu e bătrân, și când mă gândesc la toate lucrurile astea, unde oare vom ajunge? Fără încredere, fără iubire, trebuie să schimbăm ceva, să facem lumea asta un loc mai bun din nou. Eu încă aștept să găsesc acele bucăți, și sper să le găsesc o dată cu toate aceste valori, și cu persoana care să îmi demonstreze asta.