Primătoamnă
Sfârșit de martie, târziu, Și parcă toamna-si plânge soarta, Se zbate cerul cenușiu Luminii să deschidă poarta.
Dar norii-s grei și plini de lacrimi Ce vor să mângâie pământul, Să spele dor, să spele patimi, Să zboare-ncet dansând cu vântul..
Din ceața deasă, falnici se ițira Trei nuci uitați demult de Dumnezeu, Și ziua sugrumată abia de mai respiră Prin aerul prea plin, compact si greu.
Vibrând…
View On WordPress













