Cămașa Ta
sunt un vânǎtor de umbre,ce bat la uşa trecutuluisǎ cumpǎr vechituri.am un câine la picioare,strâns legat la cingǎtoareîmi port pǎcatele.când m-ai vǎzut,ai spus: mi-e sete.iar eu, dorind cǎmaşa Tați-am dat oțet şi fiere.sunt un vânǎtor de umbrece bat la uşa trecutuluisǎ vând cǎmaşa Ta…
Daca am vorbit de permanenta rastignire a lui Iisus e important acum ca "Hristos a Inviat" sa vorbim si de permanenta judecata a lui Iisus.
"Eu spre aceasta M-am nascut si pentru aceasta
am venit in lume, ca sa dau marturie pentru adevar”
O mare parte din opozitia "stiintifica" fata de Iisus argumenteaza ca Iisus este o persoana imaginara ca si cum asta ar face existenta sa irelevanta, desi cei mai multi o fac folosind o unealta numita telefon sau calculator produse de persoane imaginare numite Apple, Samsung sau altfel. Realitatea acestor persoane e irelevanta insa atata vreme cat existenta lor e dovedita de creatia lor.
In acelasi mod putem argumenta ca existenta lui Iisus e absoluta pentru simplul fapt ca existenta sa e indubitabila iar realitatea sa e irelevanta.
Din moment ce Iisus exista, doar una din urmatoarele afirmatii poate fi falsa (sau cel putin una este in mod necesar adevarata):
A) Iisus este o persoana reala. In acest caz Noul Testament e marturie nu fictiune
B) Iisus este o persoana imaginara. In acest caz creatorul lui Iisus este real
Nu stiu care din cele doua afirmatii este mai amenintatoare pentru confortul psihic al unui ateu, dar daca esti crestin ambele sunt adevarate pentru ca Iisus marturiseste pe Tatal, Creatorul Naturii si poate fi imaginar si real in acelasi timp la fel cum si pentru tine (ateu sau credincios) propria creatie este reala si imaginara in acelasi timp. Dar daca crezi in adevarul creatiei tale, inseama doar ca te indoiesti despre adevarul creatiei altuia.
Asadar mesajul "Eu spre aceasta M-am nascut si pentru aceasta
am venit in lume, ca sa dau marturie pentru adevar” exista si e viu in tine indiferent de substratul sau real sau imaginar.
Acesta este esenta memetica a cuvantului viu si lucrator!
Adevarul sau nu depinde de natura reala sau imaginara a cuvantului lui Iisus si trebuie judecat si crezut sau negat de fiecare dintre noi individual.
Inseamna ca fiecare dintre noi este jurat la procesul lui Iisus si e chemat sa il judece pe Iisus.
Dupa ce criterii sa facem aceasta judecata? Tot Iisus ne spune ca avem libertatea sa ne stabilim propriile criterii si legi dupa care sa facem judecata nu numai a lui Iisus dar si a oricarei alte persoane, reale sau imaginare, din viata noastra. Ce alta oferta mai nobila a fost facuta de cineva omului decat cea oferita de Iisus: "judecati-Ma cum vreti!".
Dar tot Iisus ne atrage atentia ca toti suntem egali in fata legilor omului cum suntem egali in fata Creatorului si prin urmare dupa legile facute sau alese de tine ca sa iti judeci aproapele sau pe Iisus vom fi si noi judecati la randul nostru.
Acesta a fost si al doilea mesaj important a-l lui Iisus pentru cei care se cred deasupra celorlalti. Nici cei mai buni dintre voi, nu va puteti masura cu legile lui Dumnezeu Tatal si prin urmare nu puteti judeca pa altii in raport cu legile lui Dumnezeu. De aceea nici Dumnezeu Tatal nu te va judeca dupa legile Sale ci dupa legile tale care spre binele tau trebuie facute cat mai aproape de Adevar.
Asadar suntem acum chemati sa judecam pe Iisus omul, la fel cum judecam oricare alt om, stiind ca vom fi judecati dupa aceeasi lege.
Aceasta judecata este la randul sau absoluta in ceea ce te priveste, pentru ca e irelevant daca esti credincios sau ateu, daca Iisus este real sau imaginar. Nici macar Justitia omului nu distinge intre persoane reale sau imaginare cand face judecata, distinge doar intre buna credinta si rea credinta, intre adevar si minciuna, iar daca persoana judecata este imaginara va face pe creatorul sau responsabil de vorbele si faptele creatiei.
Ceea ce naste un gand: daca cred ca Iisus e imaginar, oare nu cumva inseamna ca imi asum judecata creatorului sau? Iar vreau sa judec pe Tatal nu ar fi prudent sa ma informez mai bine inainte de a da verdictul asupra Fiului sau apropelui?
Teama pe care un asemenea gand ti-o strecoara memetic in oase, este cea ce crestinii numesc "frica de Dumnezeu", teama ca in libertatea noastra putem, din ignoranta sau cu buna stiinta, sa incalcam legile Naturii si ale Creatorului Naturii. De aceea un om "cu frica de Dumnezeu" nu este un om fricos ci un om care isi intelege si respecta libertatea in limitele legilor omului dar si ale Naturii si a Creatorului Naturii.
Octavian P Jurma
Timisoara, 10 aprilie 2018
Referinte:
De la Iuda la Marx: istoria celor care se cred mai presus de Hristos
https://myfreedomisnotfree.tumblr.com/post/172655312897/de-la-iuda-la-marx-istoria-celor-care-se-cred-mai
