Mar 25, 2019
De ce te-ai tăiat, pișcot?
Pentru fracțiunea de secundă cât lama a alunecat pe piele și a străpuns-o, am simțit cum corpul meu material se dezintegrează, iar sufletul și însuși ființa mea își iau o altă formă. Cea de pulbere de stele. Ochii îmi străluceau aurii în oglindă, plini de pace, în timp ce sângele picura pic-pic-pic din încheietură. Durerea e cea care m-a adus înapoi din călătoria nebunească. La stomacul deranjat și la gustul de vomă. La ochii plini de lacrimi. La nesiguranțele și ambalajul banal. Am început să tremur violent. R-E-C-I-D-I-V-A-R-E. Nu credeam că-mi voi dori vreodată un laț în jurul gâtului cu atâta disperare.
