Au intervenit multe între noi, ne-am îndepărtat și simt că am nevoie de o pauză… O pauză în care sa îmi dau seama dacă mai e ceva între noi, o pauză care mă va ajuta sa mă regăsesc pe mine, sa văd dacă mai pot repara ceva..
seen from Malaysia
seen from China
seen from China
seen from Malaysia
seen from France
seen from United Kingdom
seen from United States
seen from Australia
seen from China

seen from Netherlands

seen from Netherlands

seen from United States
seen from Spain
seen from United States
seen from China
seen from Canada
seen from United Kingdom
seen from United States

seen from United Kingdom

seen from Canada
Au intervenit multe între noi, ne-am îndepărtat și simt că am nevoie de o pauză… O pauză în care sa îmi dau seama dacă mai e ceva între noi, o pauză care mă va ajuta sa mă regăsesc pe mine, sa văd dacă mai pot repara ceva..
Unele cărți nu îți oferă răspunsuri rapide, ci te însoțesc în căutarea lor. ❤️
„Regăsire“ este despre pierdere, vindecare și despre puterea de a te reconstrui atunci când viața te obligă să o iei de la capăt.
🔗 descoperă!
Cine pe cine iartă?
Două persoane diferite cu aceeași întruchipare stau în același loc la distanță de câțiva ani. Prima persoană rănește, a doua iartă. M-am gândit azi că există două metode să rănești: din răutate, cu cuțitul și din împărtășire deplină, proiectând rănile tale pe cei din jur. Căci eu n-am avut răbdare să mă vindec - eram prea tânără, vie și neastâmpărată să-mi suflu pe răni. V-am iubit sincer, pur și am dat bucățele din mine cu ochii închiși - dar așa cum o experiență amară rămâne un timp mai îndelungat pe papilele gustative ale sufletului, ați rămas cu amintirea rănilor ce vi le-am oferit cadou o dată cu mine.
Și m-am gândit, de asemenea, că v-aș aduna la o masă să vă explic că n-aveam cuțitul în mână nici măcar o secundă, ci că toate durerile ce le-ați resimțit n-au fost provocate, ci împărtășite. Dar rost nu mai are - și azi nu vă cer să mă iertați - azi mă iert. Și iertându-mă mă lepăd de toate cicatricile pe care la am pe corp, pe buze și pe suflet. M-am vindecat complet azi, dar nu mai am puterea să dau - trăiesc cu imaginii otrăvii indiferenței mele sufocându-vă, făcându-vă să scuipați tot ce-am mângâiat mai frumos cu iubirea și mâinile mele.
Am avut răni. Le-am dat. V-a durut. Au neutralizat momentele frumoase. Mă sting în privirile voastre reci pe care le simt pe spatele meu. M-am vindecat. Eroismul meu prezent include traiul vostru cu imaginea târfei ignorante în minte, în loc de copilul fericit care fuge prin noapte cu fața iubirii voastre în palme.
Aș vrea să mă cunoști, să-mi scrii altă concluzie poveștii a cărei acțiune nu trebuie schimbată, ci dor privită din alt unghi. Nu știu dacă-mi găsesc motive sau pur și simplu încep să mă găsesc.
sentimente de sticlă
Înfige-ți privirea adânc în sufletul meu de copil, privește-mă cald cu brațele-ți străine și fugi cât mai departe, lipindu-te de mine. înstrăinează-te de tot de noi și vino să ne izbim trupurile în sticla groasă, opacă, ce ne separă în trist infinit. vino să lăsăm cioburile să ne frângă cu totul, să sfâșie viața din noi, să ne ucidem inutil prin sticlă, fără să ne regăsim curând. la sfârșitul…
View On WordPress
falduri plumburii ne despărțeau privirile opace aș vrea să fug de la capătul pământului înapoi spre tine