Oare cat i-a luat sa invete sa mearga asa? Sa-si impinga trupul cu picioarele unul continuandu-l pe celalalt. Fusta fiindu-i continuu incordata. Nu puteam accepta sa-si legene trupul in timp ce merge. E musai sa faca asta? E de la natura? Oare s-a nascut mergand asa? Merge asa din nastere?! Ma gandeam in timp ce ma apropiam de sol. In timp ce parapanta mi se simtea tot mai usoara in maini si mai grea deasupra capului, in timp ce vedeam tot mai putin din intinderea pamantului.
Totusi, mi se parea inutil sa aflu vreun raspuns pentru felul ei de-a fi.
In atat timp am ajuns la concluzia ca distanta dintre pamant si mine e mai mica decat distanta dintre mine si ea.
Intre noi chiar e o distanta pe care nu pot sa o masor.
Nu m-am mai gandit la nimic altceva in timp ce strabateam vazduhul. Ca si cum acolo sus ea nu ajunge, ca si cum nu are ce cauta acolo.
Dar pamantul parca ar fi al ei.