Șmecher
Mă simt un pic ciudat fiindcă știu că mulți tineri sub 16 ani au înțeles „șmecheria” cam prost. Majoritatea copiilor sunt obsedați să fie în centrul atenției pentru că sunt extrovertiți. Poate nu toți, dar o bună parte din ei sunt cu siguranță.
Și au câștigat atenția lumii atunci când au încercat să dea cu pumnul. Să fie smardoi. Iar ei au perceput „șmecheria” fiind de fapt smardoiala simplă și proastă din orice cartier.
Așa ajung majoritatea să o facă pe Van Damme când nu trebuie și ori ajung în spital bătuți aproape până la moarte. Sau poate s-a întâmplat să aibă la îndemână un cuțit și au intrat ei prin centrele de reeducare.
Nimeni nu a luat niște copii să le explice faptul că să fi șmecher înseamnă să fi inteligent. Să îți faci banii singur și nimeni să nu te deranjeze. Să nu ai niciodată probleme cu nimeni, și tot ce faci e să îți faci banii. Cam asta este definiția șmecherului, sau a vagabondului de cartier (părerea mea).
Atunci când te îmbeți și sari imediat la bătaie nu e șmecherie. Este smardoială. Totuși ca să reușești să îți faci banii singur trebuie să știi să dai un pic cu pumnul. Așa este peste tot. Să nu ai deloc frică de bătaie indiferent de împrejurări. Și nu se aplică doar în viața de stradă. Trebuie să știi să te aperi poate când vii de la muncă și ești obosit, iar niște băieți de la o scară au rămas fără bani de țigări.
Copiii nu știu lucrurile astea și mereu tind să creadă că dacă vrei să fi șmecher trebuie să știi să dai cu pumnul. Dar ei nu realizează că lucrul ăsta funcționează până la un moment dat când vine un alt smardoi și mai mare și îi face pachet.
Să sari la bătaie primul și imediat nu te va ajuta foarte mult. Te va ajuta un pic ce-i drept pentru că lumea îți va știi de frică, dar tot vei avea probleme. Și unele chiar mult mai grave.
Iar în plus de asta degeaba știi tu să te bați când nu te înțelegi bine cu lumea. Pentru că dacă se adună vreo 3 4 cu niște bâte pe sub geacă și niște cuțite în buzunare și borduri în mână, poți să fi tu și campionul campionilor în nu știu ce arte marțiale că oricum ți-o iei.
Viața de stradă nu este o joacă ci trebuie să ai grijă cum o gestionezi. Acum nu vreau să sun ca Sișu sau ceva, să fiu un adevărat profet al străzii. Trebuie mereu să ai grijă cu ce fel de boschetari alegi să umbli, pentru că dacă dai de unii care chiar au tupeu să facă orice s-ar putea să ajungi la pușcărie din niște mici prostii mai repede decât te-ai aștepta.
Știu, sună a clișeu, dar nu e chiar așa. Majoritatea sunt tentați să facă trafic de iarbă. Cea mai simplă chestie. Fac totul ca la carte, fără nume la telefon, locații sau alte detalii, dar pe un client de-al lor îl prinde. Ăla zice tot. Așa că toată munca ta în ordine și ca la carte s-a dus pe Apa Sâmbetei. Ajungi frumos la pușcărie pentru că te-ai întins să vinzi la cât mai mulți și ai vândut și la un prost.
Sau poate într-o zi ai peste zece grame pe tine și mergi pe stradă. Și fix atunci ai ghinionul enorm ca o mașină de poliție să se oprească lângă tine și să îți facă percheziție.
Nu ține totul numai de inteligență. Trebuie din când în când să ai și gramul de noroc necesar să îți iasă tot ce ți-ai propus.
Și niciodată să nu îți ieși din fire. Adică mereu să renunți când ești forțat să nu fii tu însuți în favoarea a oricui.
„Ajungi să te babuinizezi în favoarea tribului”
