De ce eşti în mintea mea?
Când mă plimb pe sub cireşii în floare, eşti acolo. Mă priveşti şi ştiu că ai vrea să îmi pui flori de cireş în păr.
Când mă ridic pe vârfuri să iau o farfurie de pe raftul de sus, eşti acolo. Mă priveşti neputincios şi ştiu că ai vrea să mă ajuţi.
Când stau la masă şi îmi beau ceaiul, eşti acolo. Mă priveşti agitat şi ştiu că ai vrea să îmi zici să sorb uşor, să nu îmi ard buzele, din nou.
Când îmi spăl dimineaţa, chipul plin de cearcăne, eşti acolo. Mă priveşti pierdut şi ştiu că ai vrea să îmi săruţi ochii, până dispare toată roşeaţa din ei.
Când nu pot să dorm noaptea, eşti acolo. Mă priveşti tăcut şi ştiu că ai vrea să-mi citeşti o poveste despre prinţese cu părul lung şi negru.
Când am mâinile reci ca gheaţa şi tremur, eşti acolo. Mă priveşti neliniştit şi ştiu că ai vrea să mă ţii în braţele tale să mă încălzeşti.
Când scriu şi cuvintele mele au gust de gheaţă, eşti acolo. Mă priveşti tulburat şi ştiu că ai vrea să le dai foc paginilor ca să uit de tine.