#tusiti

[georgedogariu]

De câte ori sînt scos la lecţie Răspund anapoda La toate întrebările. - Cum stai cu istoria? Mă întreabă profesorul. - Prost, foarte prost, Abia am încheiat o pace trainică Cu turcii. - Care e legea gravitaţiei? - Oriunde ne-am afla, Pe apă sau pe uscat, Pe jos sau în aer, Toate lucrurile trebuie să ne cadă În cap. - Pe ce treaptă de civilizaţie Ne aflăm? - În epoca pietrei neşlefuite, Întrucât singura piatră şlefuită Care se găsise, Inima, A fost pierdută. - Ştii să faci harta marilor noastre speranţe? - Da, din baloane colorate. La fiecare vânt puternit Mai zboarcă câte un balon. Din toate astea se vede clar C-o să rămân repetent, Şi pe bună dreptate.

Marin Sorescu - La lecţie (Tuşiţi)

[georgedogariu]

Noi ne-am scris sufletul Pe frunze... Codrule, Dă-mi toate frunzele tale Să cânt cu ele. Sau mai bine cântă tu Şi cu sufletul meu.

 Marin Sorescu - Foaie Verde ( Tuşiţi )

[georgedogariu]

Când am insomnie, Seara înainte de culcare, Iau un atlas istoric Cu puţină apă. Şi aşteptând să-şi facă efectul, Urmăresc cu degetul Imperiul hitiţilor, Dar peste o clipă Trebuie s-o iau de la început, Pentru că, de fapt, imperiul hitiţilor E imperiul egiptenilor, Ba nu, al asirienilor... Al medo-chaldeenilor... Al perşilor... Dacă aşa stau lucrurile, mă gândesc, Atunci pot să dorm şi eu Liniştit.

Marin Sorescu, Istorioterapie ( Tuşiţi )

[georgedogariu]

Morţilor Li se pare veşnicia Mai lungă, Fiindcă nu li se dă voie Să fumeze. Noi, aceşţia mai vii, fumăm, Ne aprindem unul de la altul Câte-o ţigară Slobozind pe nas câte-un "mulţumesc", Înecat de fum. O ţigară când ne naştem, Una când mergem la şcoală, Alta când ne căsătorim: O ţigară pentru că plouă, Şi pentru că nu plouă Altă ţigară... Şi uite-aşa, Cu un tutun ieftin, Nici nu ştii Când ţi-a trecut Soarta.

Marin Sorescu - Tutun ( Tuşiţi )

[georgedogariu]

*** Îmi pare rău de fluturi Când sting lumina, Şi de lilieci Când o aprind... Nu pot să fac un pas Fără să jignesc pe cineva? Se-ntâmplă atâtea lucruri misterioase, Că mereu îmi vine să-mi duc mâna La tâmplă, Dar o ancoră aruncată din cer Mi-o trage în jos... Nu e încă momentul Să-ţi sfâşii pânzele, Lasă.

Marin Sorescu - Prieteni (Tuşiţi )

[georgedogariu]

Există tristeţe la toate nivelurile, Dumnezeu e deznădăjduit, Mă uit în ochii lui goi şi mă pierd în ei. El alunecă vâjâind în prăpastiile morţilor mele, Comunicăm de minune, Doamne, cred c-am atins perfecţiunea, Tu mai întâi, Ce-ar fi să lăsăm totul în întuneric?

Marin Sorescu - Prieteni ( Tuşiţi )

[georgedogariu]

Umblă nişte zvonuri Prin peşteră, Cum că eu te-am strigat, Cum că tu mi-ai răspuns. Cuvintele noastre s-au întâlnit Ori se caută la infinit, Nu mai ştim care e întrebarea, Nu mai ştim care e răspunsul. Noi am lansat nişte ţipete În univers, Vorbele se pândesc, Se vânează, Se amestecă, printre lilieci, Cu golurile pietrei, ale apei, Vuietul creşte la nesfârşit, Să vedem ce-o să dea Până la urmă.

Marin Sorescu - Peştera (Tuşiţi)

[georgedogariu]

Eu am de prins şi un fluture, Şi de legat un vis Care mi-a scăpat azi-noapte Prin colţul ochiului drept, Şi nu şti unde s-a pitit.

Marin Sorescu, Pânda (Tuşiţi)