Un articol nou a fost publicat pe http://www.glumazilei.tk/catina-uleiul-cel-miraculos-al-vietii/
Catina - "uleiul" cel miraculos al vietii
Întocmai ca într-un ritual arhaic, la întâlnirea dintre vară și toamnă în laboratorul cel tainic al naturii apar adevărate miracole tămăduitoare. Unul dintre aceste miracole, pe care farmacia verde ni le oferă pentru a trece cu bine peste încercările ploilor și vânturilor reci ce vor urma, este cătina.
Puţine plante din flora autohtonă şi chiar din cea mondială pot rivaliza cu cătina românească în privinţa calităţilor curative şi multiplelor aplicaţii medicale. Cu fructele sale, ca nişte bobiţe parcă „rupte din soare”, cătina ne oferă un consistent ajutor tuturor, indiferent de vârstă sau probleme de sănătate. Vitaminizantă de excepţie, antioxidantă redutabilă şi neîntrecută stimulatoare a sistemului imunitar, cătina are încă multe valenţe necunoscute publicului larg.
O scurtă carte de vizită
Cunoscută în special sub denumirile populare de cătină albă, cătină ghimpoasă, cătină de râu sau chiar dracilă din cauza spinilor ei, cătina are şi o denumire ştiinţifică pe măsura calităţilor sale. Hippophae, cum au numit-o botaniştii, derivă din termenii greceşti hippos – cal şi phao – eu omor. Denumirea se referă la utilizarea fructelor de cătină în antichitate pentru eliminarea viermilor intestinali la cai.
Cătina prin istorie
Legendele vorbesc despre utilizarea acestei plante magice în vremea Greciei antice, fiind menţionată şi în legendele Olimpului. Cătina apare, de asemenea, și în cronicile despre Ginghis Han şi armatele sale, care o foloseau ca hrană pentru a rezista războaielor şi migrării.
Primele popoare care au descoperit aplicaţiile terapeutice ale cătinei au fost tracii, hinduşii, grecii, chinezii, mongolii, celţii şi slavii. Prima documentare scrisă apare în secolul al VII-lea după Hristos, în tratatul clasic de medicină tibetană Rgyud Bzi care recomanda în mod explicit consumul de fructe de cătină şerpaşilor și celor care călătoreau la mari înălţimi.
Cele patru cărţi fundamentale ale medicinei tradiţionale chinezeşti apărute în decursul dinastiei Tang (907 după Hristos) recomandau cătina pentru tratamentul bolilor de piele şi afecţiunilor tubului digestiv. În Rusia, unde creşte pe suprafeţe foarte mari, cătina a fost numită „ananas siberian” datorită sucului plăcut şi proprietăţilor revigorante, foarte apreciate în condiţiile climei aspre de acolo.
Alţi faimoşi autori antici precum Dioscoride şi Teofrast recomandau hrănirea cailor de curse cu cătină pentru sporirea masei musculare şi a luciului părului. Virtuţile plantei nu au trecut neobservate nici în perioada modernă, când a fost pentru început utilizată experimental în alimentaţia cosmonauţilor sovietici, deoarece pe lângă celelalte calităţi ale cătinei, oamenii de ştiinţă din Moscova au descoperit că aceasta protejează organismul uman de radiaţiile cosmice. Potenţialul cătinei a determinat introducerea ei ca plantă de cultură în S.U.A., Canada, Germania, Rusia, China şi Ucraina.
Enigmele cătinei sunt multiple și nu au fost complet descifrate
Există la nivel mondial numeroase institute de cercetare care studiază şi în prezent tainele acestui adevărat miracol al naturii.
În România, de peste 30 de ani se fac cercetări sistematice asupra cătinei de către Institutul de Cercetare Chimico-Farmaceutic şi de către Institutul de Cercetări Alimentare, care urmăresc valorificarea componentelor chimice din plantă. Conform cercetărilor efectuate de specialişti de prestigiu, cătina care creşte în ţara noastră are un conţinut chimic de excepţie, poate cel mai bogat din întreaga lume.
Nicăieri în lume, nici varietatea naturală de cătină, nici soiurile ameliorate nu conţin atât de multe principii active, vitamine, minerale, microelemente, flavonoizi şi aminoacizi la nivelul celor prezenți în cătina care creşte în România, mai ales în zona subcarpatică.
Ce conţine de fapt cătina?
Pentru biologie şi medicină, cătina românească este încă un mister. Efectele sale binefăcătoare aşteaptă să fie descoperite în totalitate, în ciuda deceniilor de cercetări minuţioase. Până în prezent, studiile au confirmat faptul că fructele de cătină constituie cea mai bogată sursă naturală de vitamina A, vitamina E, carotenoizi şi flavonoizi.
Această plantă miraculoasă conţine şi cantităţi mari de vitamina C, vitaminele B1, B2, K, F şi P, alături de microelemente, acizi graşi esenţiali şi fitostenoli. În urma analizelor de laborator a reieşit faptul că fructul cătinei conţine substanţă uscată în proporţie de doar 10-20%, restul compoziţiei constând în zaharuri, acizi organici, pectine, flavonoide, celuloză, proteine, ulei, betacaroten, fosfor, calciu, magneziu, potasiu, sodiu, fier.
În zilele noastre, produsul din cătină considerat cel mai valoros este uleiul. Celebrul şi căutatul ulei de cătină conţine la rândul său, în proporţie de circa 80-90% acizi graşi esenţiali, licopen, tocoferoli şi fitosteroli. Seminţele de cătină sunt și ele bogate în acizi graşi nesaturaţi, iar frunzele şi scoarţa arbustului conţin tocoferol şi sitosterol.
Cum ne alină cătina bolile și suferințele?
Frunzele, scoarţa, seminţele, dar mai ales fructele de cătină au rezultate extraordinare atât în scop medical, cât şi alimentar. Foarte apreciat este uleiul de cătină, fiind utilizat cu un succes deosebit chiar şi în cazuri grave de arsuri termice şi chimice sau afecţiuni ale pielii determinate de expunerea la iradieri. Merită amintit un caz relatat de ing. Ştefan Manea, referitor la un accident de muncă grav petrecut în anul 1985 la Combinatul Chimic Giurgiu.
Accidentul respectiv s-a soldat cu şase victime, cu arsuri de gradele III şi IV pe suprafeţe de peste 50% din piele. Trei dintre bolnavi au fost diagnosticaţi fără şanse de supravieţuire şi au rămas internaţi la Spitalul Judeţean Giurgiu în aşteptarea fatidicului deznodământ.
Ing. Ştefan Manea a apelat atunci urgent la profesorul universitar Ioan Brad, unul dintre cei mai mari experţi în cătină la nivel mondial. Acesta a fost adus de urgenţă cu elicopterul de la Facultatea de Medicină din Târgu Mureş, unde pe atunci era profesor. Ioan Brad a venit cu ulei de cătină cu care le-a uns şi pansat rănile celor trei muribunzi. Rezultatul a fost de-a dreptul miraculos. Cei trei ingineri nu au intrat în blocaj renal în faza următoare, așa cum se așteptau medicii, iar arsurile s-au vindecat.
Uleiul de cătină este folosit şi în tratamentul ulcerului gastric şi duodenal, diareei, urticariei şi stărilor alergice, reumatismului, afecţiunilor circulatorii şi hepatice, anemiei, asteniei şi chiar stresului. În geriatrie, utilizările cătinei au dat rezultate spectaculoase, iar cercetările recente o recomandă şi în oncologie.
Un antioxidant de excepţie ce este perfect natural
O componentă importantă a uleiului de cătină este licopenul (pigmentul natural care dă culoarea fructelor), care are proprietăţi antioxidante, de scădere a colesterolului, antitumorale. Licopenul este indicat în prevenirea şi tratarea cancerului mamar, uretral, cervical şi de prostată. În fructele de cătină se găseşte de asemenea quercitina, o substanţă antioxidantă, analgezică, antiastmatică, antibacteriană, care dă rezultate bune în cazul cataractei, gastritelor, faringitelor, obezităţii.
Datorită proprietăţilor antioxidante ale betacarotenului (provitamina A), cătina este utilă în tratarea bolilor cronice pulmonare, radiculitelor, psoriazisului, acneei, în prevenirea cancerului. Betacarotenul creşte rezistenţa organismului şi are un rol deosebit în tratarea tulburărilor de vedere, în tratarea depigmentării sau pigmentării pielii cauzate de boli de ficat sau bătrâneţe, în creşterea rezistenţei sistemului osos, în hipertiroidism.
În plus, în cătina albă se găsesc substanţe cu efect hormonal prin ele însele şi substanţe care reprezintă precursori ai anumitor hormoni.
În uleiul de cătină sunt prezente prostaglandinele (acestea sunt considerate hormoni celulari, respectiv modulatori ai activităţii hormonale care stimulează musculatura netedă), precum şi acizi graşi nesaturaţi cu două sau trei duble legături care sunt precursorii prostaglandinelor. Aceste substanţe protejează celulele de radicalii liberi şi toxine, iar lipsa lor provoacă îmbătrânirea prematură a pielii.
Un adjuvant prețios în bolile psihice
Administrarea regulată a cătinei măreşte în timp nivelul de serotonină din creier, afirmă cercetătorii din Germania şi Statele Unite. Serotonina este un neurotransmiţător care induce o stare de curaj și calm, foarte util celor care se confruntă cu depresii sau stări de teamă. Creşterea nivelului serotoninei prin tratamentele cu cătină micşorează simţitor numărul recidivelor bolilor psihice, sinuciderilor şi al actelor antisociale.
Un adjuvant rapid și eficient în alcoolism şi tabagism
Studii făcute în Rusia, ţară în care tabagismul şi mai ales alcoolismul sunt un adevărat flagel, au pus în evidenţă că tratamentul cu cătină face mai uşoară dezobişnuirea de aceste droguri şi ajută la îndepărtarea sechelelor intoxicaţiilor cu ele. De pildă, s-a constatat la alcoolicii care au făcut tratament cu cătină în timpul curei de dezintoxicare că probleme cum ar fi tremuratul mâinilor, nervozitatea, ieşirile violente sunt mult estompate faţă de cei care nu urmează acest tratament.
Aspecte inedite și uimitoare referitoare la cătină
Cătina este un arbust tufos care suportă foarte bine atât gerul cât şi seceta. Rezistența sa la intemperii reflectă o mare capacitate de adaptabilitate sau, cu alte cuvinte, puterea sa de a alchimiza situațiile exterioare dificile. Administrată intern constant şi cu măsură, cătina ne poate oferi și nouă această calitate deosebită, pe lângă numeroasele principii active și vitamine pe care le conține. Ideal, cătina se consumă proaspătă, sub formă de suc natural preparat cu miere, sau uscată, sub formă de pulbere, care se ține sublingual timp de 15 minute. Sursa: http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=8828
Publicat de: Sanziana Busuioc
27 Jan 2017
Source link