Povestea unor generații
Niște copii de grădiniță a fost aduși unul câte unul într-o încăpere, li s-a pus câte o prăjitură pe masa și li s-a spus: "Poți s-o iei chiar acum, dacă vrei, însă, dacă n-o mănânci pana ma întorc, ai să capeți doua."
Peste paisprezece ani, după ce absolviseră liceul, copii care au mâncat prăjitură au fost comparați cu cei care asteptaseră.
Primii, cei care au mâncat prăjitură, s-au dovedit mai vulnerabili la stres, mai iritabili, dispuși la încăierare și irezistibili tentațiilor.
In jurul vârstei douazeci și treizeci de ani, cei care nu mâncaseră prăjitura erau mai dezvoltați intelectual, mai atenți, cu o mare putere de concentrare, mai prietenoși, și rezistau tentațiilor.
Copii care mâncaseră prăjitura pe loc, după patru ani, se dovedeau acum, în jurul vârstei 20-30 de ani, mai puțin înzestrați intelectual, nu erau stăpâni pe sine, erau stresați, dovedeau lipsa de încredere.
