#writerbook

[elenaaalex]

mă dedic mie, ca un scriitor pierdut

să te pot găsi dincolo de moarte

în tăcerea ce îmbrățișează amintirile

pe care noi le-am aruncat în foc

și s-au transformat într-un mormânt de cenușă

ne-am distrus teleportându-ne acolo unde fiecare

umbră devine o poveste fără început de înțeles

ne-am obligat mințile să înțeleagă

o călătorie prin colțurile uitate

acolo unde timpul se oprește și suspină

drept dezamăgire pentru noi

iar ecourile rămân prinse în aer

bătute-n cui de perdeaua trasă

ca un vis ce refuză

să se ridice în picioare pentru noi

încercând să deschidă porțile trecutului

să aducă la lumină ceea ce a fost

pierdut fără a căuta răspunsuri

ci doar să simtă pulsul unei existențe

fără de margini inconștiente.

@qq4rooms

[elenaaalex]

în noaptea de iarnă

sub șoaptele șoptite în decembrie

un glonț strălucea

cu o rază de taină ciudată

în timp ce fulgii dansau

privindu-ne

iar în vânt se învârteau.

în liniștea rece

un ecou

răsună peste zăpadă

s-a zis cândva că glonțul

aduce amintiri

de furtună sub cerul înstelat

în timp ce sufletele

lor se plâng neîncetat

și iarna îngheață după așteptare

dar inima încă suspină.

@qq4rooms

[elenaaalex]

te plimbi în neștire – sub cerul înorat

pașii tăi răsună pentru toți

dar ecoul e stins pentru tine

în fiecare colț, amintiri se adună

clipă cu clipă le zărești după perdea

cu ochii închiși, le simți prezența pe piele

ca un tatuaj permanent

privind spre orizont

unde soarele moare pentru lună

umbrele dansează pe străzile

goale sub lumina dureroasă a lunii

îți imaginezi fiecare clipă

ca un strop de durere

în inima ta

dorințe de cern

te plimbi în neștire – dar cine te vede?

în zâmbetele străinilor

un gust de melancolie simți

căci frumusețea e adesea ascunsă

în momentele simple

sub preșul tăcerii

așa că mergi

fără țintă

fără fugă

departe

lasă vântul să-ți șoptească

povești din trecut

despre zilele când râdeai cu gura plină

și acum

doar ecoul se pierde-n

pădurea de după casă.

@qq4rooms

[elenaaalex]

și în loc de certurile noastre inutile

gândește-te că aș putea

umple fiecare gol dintre noi

cu un sărut de iertare.

@qq4rooms

[elenaaalex]

femeia, cu pași ușori pe cărări de vis,

își caută drumul, dar se pierde în abis.

ignoranța de sine, un val ce o-nvăluie puternic,

însă în inima ei, o forță se răscolește împotriva ei.

dacă-ți faci timp,

dacă-ți rupi din zile și nopți nedormite,

zâmbetul ei îți ascunde povești nespuse,

iar în ochii ei se află o galaxie neexplorată,

închisă pentru ea.

nu te gândi că-i prea copilăroasă

când îți zâmbește dulce,

fiecare pas, o luptă, o căutare,

să se regăsească, să-și afle valoarea,

căci pierderea de sine nu-i decât un sfârșit de viață.

în ciuda întunericului, ea strălucește slab,

fără puteri depline.

și dacă te intrebi vreodată,

femeia, cu sufletul plin de dorințe,

ar călca Iadul în picioare,

ignoranța de sine, doar o etapă,

apoi ți-ar spune ca e bine.

@qq4rooms

[elenaaalex]

zilele de Joi, numărate în gând,

le-am luat la pachet

pentru poemul

ce-ți poartă numele in viitor.

@qq4rooms

[elenaaalex]

Scuzele sunt punți între inimi,

un început pentru ce va urma,

într-o lume unde iubirea renaște,

în fiecare „îmi pare rău”

o nouă dimineață.

@qq4rooms

[elenaaalex]

Într-o lume de munți decăzuți,

unde vârful nu mai strălucește,

povestea lor, în vânturi aduși,

își caută ecoul, sperând ca n-au fost uitați

Odată mândri, cu zăpezi pe creste,

acum umbre de stânci, uitate, de mult zăcute,

cu rănile lor, în tăcere,

păstrează amintiri, neîmpăcate, neîmpărtășite cu cerul.

Fiecare piatră, un strigăt mut, pentru sine,

de vremuri în care erau măreți,

dar acum, în cenușa lor, din urmă,

se ascund vise, neîmpliniți, uitate de timp.

În valea lor, florile cresc,

un blestem pentru cenușa lor.

în ciuda durerii, în ciuda căderii,

învățând să trăiască, să ignore durerea,

în umbra trecutului, găsesc fericirea

de mult abandonată.

Munți decăzuți, dar nu uitați

de ochii privitorului,

cu sufletele pline de povești,

în fiecare stâncă, o comoară ascunsă,

o lecție de viață,

un nou început

pentru a se trezi

din tranșă.

@qq4rooms