Ai văzut și tu că eu prin scris ma expun, poate mai mult decat as putea sa o fac in atunci când vorbesc. Imi pare rau, dar daca tu nu ai vazut partea asta din mine, macar asa poate o simti din plin. Cui i-am povestit, raspunsul a fost ca noi nu o sa fim, că tu ai deja alt drum și eu nu vad ce trebuie, dar asta nu m-a facut sa te vreau mai putin, asta nu m-a facut sa imi fie dor mai putin de tine, asta nu m-a facut sa vreau sa fim bine. Tot ce am vrut a fost sa îmi petrec timp cu tine, nu am cerut nimic, nimic altceva, doar timp pentru noi să putem sa ne vindecam de trecut si sa ne apropiem cum am fost in ianuarie - martie. Am văzut că nu mai ești dispusă să dai nimic și am simțit din plin asta. Stiu si acum ca suntem potriviti unul pentru altul, aveam același vise, aceleași dorințe, același așteptări, doar ca tu nu ai vazut astea. Te comporți că o puștoaică, imatura in tot ceea ce faci pentru relația noastră ce poate puteam sa o refacem. Spun asta pentru că în timpul din care vin eu atunci când 2 oameni se luau de mână rămâneau, indiferent de conjuncturi, indiferent de greutățile vieții, rămâneau împreună. Acum nu se mai rămâne, tu nu ești din timpul meu, ești mult mai tânără decât mine și nu te uiți la ce ai fi putut avea langa tine. Este decizia ta și eu nu pot decât să o accept. M-ai izbit de realitate, ai fost si vei ramane una dintre cele mai importante lectii, prin care am invatat ca oamenii nu sunt ceea ce par și mai ales ceea ce spun. Mi-ai împărțit viața în două și nu am ce sa fac. Nu trebuia să chinui sufletul unui om care nu a făcut altceva decât să încerce să te iubească și să îți ofere tot cea ce are mai bun, azi, acum, aici. O sa inchei aici, știu că aceste lucruri scrise de mine oricum nu contează pentru tine insa acum deja cred că e prea mult chiar si pentru mine.