Acea copilă

[aceacopilaa]

[aceacopilaa]

[especially]

[aceacopilaa]

Mamă, simt nevoia să îți vorbesc.

Azi dimineață, m-am trezit fericită.. m-am trezit cu o liniște în suflet pe care nu am mai simțit-o de foarte mult timp.. și apoi s-a întâmplat inevitabilul: l-am văzut.. l-am văzut, mamă, și toată fericirea mea, sau mai bine spus iluzia mea de fericire s-a risipit în mai bine de o secundă.. nu sunt fericită. Îmi e dor de tine, încă nu m-am împăcat cu ideea, cu gândul că tu nu mai ești aici să mă săruți de noapte bună și să mă trezești cu o mângâiere.. ce copil nu își dorește mama lângă el?

Îmi doresc să fii aici și să fi fost aici în clipele în care am simțit că mi se duce pământul de sub picioare.. îmi doresc ca toate certurile cu tata și toate greșelile lui să nu fi avut loc, totul să fie ca atunci când eram un mic copil și voi vă iubeați..

Nimeni nu înțelege ce simt acum, nici nu aștept să înțeleagă cineva.. nici măcar eu nu pot înțelege... nu știu ce simt, însă știu că îmi doresc să îți simt iar îmbrățisarea caldă și cuvintele de alint.

Mamă, sunt 2ani! 2!! M-am schimbat, mamă.. nu mai sunt fetița pe care ai lăsat-o acum 2ani.. fetița ta a crescut, s-a maturizat, e total diferită, însă te iubește la fel de mult. Iubirea ei pentru tine nu s-a modificat nici măcar puțin, poate doar s-a intensificat.. o vei recunoaște când vă veți întâlni? Vei ști că ea e? Vei ști că tot fetița ta e? E diferită, dar tot ea e! Chiar dacă acum pare mai rece și mai indiferentă, e la fel de naivă și de sensibilă.. încă o rănește orice cuvânt spus cu răutate.. are răni în suflet exact ca rănile pe care și le făcea în genunchi, când cădea.. atunci îi suflai pe genunchi să nu o mai doară, acum te rog să îi sufli și pe suflet, să îi alini durerile.

Mamă, copilul tău îți duce dorul! Mamă, copilul tău are nevoie de tine! Mamă, copilul tău te iubește!

[aceacopilaa]

Tată,

Tată, voi cauta in fiecare băiat tot ce n-am primit din partea ta.

Stii, ai fost primul si ultimul caruia i-am permis sa ma injoseasca si sa ma faca sa ma simt un nimic. Uneori aveam impresia ca n-ai fost copil, ca ai uitat ce inseamna sa-ti imbratisezi copilul, ca nu vezi cat rau imi faci. Nu ai reusit sa te desprinzi de mentalitatea aia tipic romaneasca ce considera ca o mangaiere sau niste lacrimi drept slabiciune si ca ignorand suferinta transformi omul din fata ta intr-o persoana puternica. Da, puternica si ranita. La ce bun?

Stii, de multe ori credeam ca sunt eu prea slaba, ca „visez cai verzi pe pereti” asa cum spuneai tu si multi oameni nu stiu ca in spatele ochilor mei, perseverentei si ambitiei, se ascunde o nevoie disperata de a-ti dovedi ca sunt o femeie matura acum, ca am un punct de vedere si ca momentele in care mi-ai ranit sentimentele de copil nu mi-au prins chiar atat de bine. Tu spui ca asa am devenit mai puternica. Oare? Nu cred. Asa am devenit mai rece, mai desprinsa de cei din jurul meu si mai pesimista. Asa am ajuns sa cred ca niciun băiat nu ma poate intelege, ca totul depinde de mine si daca ma astept la o vorba buna am sa primesc doar critici si „de ce sa-ti spun bravo? Ca sa-ti iei lumea in cap?”

Privesc in jurul meu, realizez ca sunt atatia oameni care cred in mine, persoane care imi spun „bravo” si „stiu ca poti” in timp ce primul barbat din viata mea, omul care ma plimba cu bicicleta si ma rasfata, continua sa priveasca mut si cautand motive de critica. La un moment dat, cand tu ai decis, totul s-a schimbat: femeia din mine rascoleste prin trecut si realizeaza ca la un moment dat ai incetat sa mai oferi iubire, ca si cum un copil are zilele numarate in ceea ce priveste sustinerea si sprijinul parintilor. Si da, astazi realizez ca sunt o femeie ambitioasa si indiferenta ta probabil m-a adus aici, dar nu pot sa-ti multumesc pentru asta. Trebuie sa-mi multumesc pentru ca n-am cedat si nu m-am dat batuta. Si asta ma face sa ma simt mandra de mine. Stii, banii din lume nu pot cumpara copilaria, momentele frumoase, dragostea si viata. Stii, caut intr-un băiat exact ce nu mi-ai oferit tu: sustinere

[aceacopilaa]

Bună mama

Buna mama, sunt eu, copilul care încă n-a acceptat ca tu ai plecat de langa el, voiam să-ți spun că imi lipsești. Astăzi am ajuns din nou acasă iar tu nu erai acolo, nici acum nu ești, cum de 2 ani nu mai esti. Tata e bine, dar stii? Era sa-l pierd si pe el in urma cu putin timp. Nu stiu, mi se pare ca viata e prea dura cu mine, imi este dor de tine. Tata, acum ma bate la cap, vrea sa am un viitor perfect, dar eu nu pot avea viitorul perfect dorit de el, pentru ca nu sunt perfectă, sunt eu, un trup rupt in bucăți, lipit cu alegerile făcute, mai rele sau mai putin rele. Vreau sa stii ca imi este extrem greu fara tine, atât de greu încât inima imi este in gât iar lacrimile imi ard sub pleoape, imi este atât de dor de tine, dar și de mine, de vechiul copil care era o rază de lumina cu un zâmbet larg.

[fara-regrete]

[catr-ina-deactivated20170205]

ma inclin in fata celuia care a realizat aceasta fotografie.