am plecat sa iau paine

#traveling #food #coffee #drinks

[amplecatsaiaupaine]

Zece zile in Elvetia: Zermatt #5

Cum “am ajuns sa ajungem” la Zermatt? Totul a plecat de la o fotografie pe facebook care m-a lasat masca, fara locatie, fara vreun indiciu de “unde ar putea fi”: asa ca am luat la rand toate comentariile si vreo trei indicau Zermatt ca si locatie. A fost de ajuns sa-mi doresc sa ajung acolo (faza funny e ca dupa un timp am aflat ca, de fapt, fotografia respectiva nu era din Zermatt, ci din Lauterbrunnen, dintr-un satuc din acea zona) si sa pun Zermatt pe harta destinatiilor noastre din excursia in Elvetia. Ulterior am mai aflat una: Matterhorn, varful de pe ciocolata Toblerone se afla in zona Zermatt-ului.

Asa am ajuns sa caut o cazare cu vedere la Matterhorn si am gasit-o, poate nu cea mai spectaculoasa din punct de vedere al conditiilor, dar curata, la un pret decent si cu vedere la “Toblerone” :): Pop-up Bed & Breakfast Zermatt (vad ca momentan nu mai este listata pe booking, dar la acel moment am platit 100 de euro pe noapte 2 persoane cu mic dejun inclus).

Zermatt e un resort de ski in principiu, dar pentru un resort de ski era neobisnuit de animat vara si cam toate atractiile erau deschise. Si inca o chestie foarte misto: singurul oras pe care l-am vizitat in care era interzis accesul cu vehicule non-electrice: chiar si in cazul in care se construia ceva nou in oras materialele de constructii erau aduse cu elicopterul.

Zermatt nu este pentru cei cu buget redus: orice fel principal de mancare pleca de la minimum 25 de franci de persoana, trenul Zermatt-Gornergrat: 90 CHF/persoana si tot asa ... Dar stiti sentimentul ala cand totul este atat de scump si totusi datorita a tot ceea ce te inconjoara si a serviciilor nu te simti furat? Asa e la Zermatt, scump, dar marfa!

De mancat am mancat decent la Brown Cow Pub in centrul statiunii si e ceva ce as recomanda, cum mi-a fost recomandat si mie Chef Vrony, loc unde din pacate nu am ajuns. Data viitoare!

Excursia la Gornergrat este iar o chestie pe care o consider must-do daca ajungi in Zermatt. Urci din statiune pana la varful Gornergrat (3089m) cu un tren care are cateva statii intermediare, asa ca poti oricand sa cobori si sa urci in urmatorul (pe sistem hop-on hop-off) si chiar sa urci sau sa cobori “la picior” cateva statii, lucru pe care l-am facut si noi. Pe traseu sunt cateva lacuri montane spectaculoase, pereti de escalada, iar feeling-ul este deosebit avand de multe ori vedere 360 grade pentru ca nu exista vegetatie inalta.

In varful muntelui este o capela, un loc de panorama, dar si un hotel-restaurant unde am poposit si noi la o bere. Experienta e spectaculoasa! 

Zermatt e despre Matterhorn, asa ca nu am lungit-o cu restaurantele si ceea ce am mai facut prin statiune. M-as intoarce si maine acolo si probabil o voi face in viitorul apropiat, dar in septembrie 2017 am plecat din Zermatt dupa numai 2 nopti si cam asa s-a incheiat si excursia prin Elvetia: 10 zile de vis, un traseu pe care l-as recomanda oricui, oricand.

Revin si cu fotografiile pe facebook ceva mai tarziu in noapte.

Maine este 10 iulie 2019 si plecam intr-o noua aventura de 5 zile in Alpii Italieni, asa ca pe facebook si instagram o sa revenim in “timpurile noastre”. Am incheiat in sfarsit povestile despre aventura elvetiana, daca ai intrebari te-astept in privat. Mai am cateva restante si intentionez sa mut blogul pe un domeniu.ro, mai ales ca tumblr nu m-a lasat sa uploadez vreo poza in acest blog: asa ca e de treaba, sper sa ma tina! :) 

[amplecatsaiaupaine]

Zece zile in Elvetia: Interlaken  #4

So, here we are (ce ne mai place romgleza) ... am ajuns in a doua parte a aventurii elvetiene din 2017: duminica, 17 septembrie ne suiam in tren in Zurich cu directia Interlaken, un orasel in centrul Elvetiei aflat intre doua lacuri (Brienz si Thun), ce poate fi o baza excelenta de explorare a Lauterbrunnen (una dintre cele mai spectaculoase zone ale Elvetiei din punct de vedere al peisajelor) dar si a zonei marginite de cele doua lacuri.

Si daca tot am vorbit de peisaje, cam tot drumul din Zurich la Interlaken a fost pe sistemul:

 Interlaken e genul ala de orasel care te entuziasmeaza de la prima vedere: plin de viata, cu restaurante multe, o zona comerciala in centru si multe activitati pentru cei mai curajosi (parapanta, skydiving, bunjee jumping, hanggliding) sau nu (plimbari cu vaporul pe cele doua lacuri, excursii de o zi, minigolf, hooters :) ). De cazat ne-am cazat la un han renovat complet (cea mai scumpa cazare din calatorie, dar si cea mai dubioasa) care in poze arata excelent, chiar si in realitate la prima vedere, pentru ca nu puteam anticipa mirosul de mucegai din baie si chiuveta aflata in camera :): Hotel Post Hardermannli. Trecand peste asta, poate am nimerit noi totusi o camera mai “cu probleme”, dar cu o priveliste “bomba”. Hanul e misto, iar spatiul de jos unde seara te poti strange in jurul unui semineu traditional cu lemn ne-a ramas in amintiri.

Prima zi in Interlaken a fost de explorare a orasului, berarii, cafenele si restaurante si interesctia dintre Blumenstrase si Postgasse ni s-a parut cea mai ofertanta: Husi Bierhaus si The Barrel Artisan Brew Cafe sunt locurile unde am mancat si baut bine in Interlaken (craft beers, cafea buna si grill house)

Prima zi chill, caci am stat doua nopti in Interlaken, a doua am vrut sa vizitam tot, asa ca ne-am trezit dis de dimineata si am facut o vizita la mall-ul din localitate de unde am achizitionat caciuli si alte elemente pe care noi le credeam inutile in septembrie :).

Cum zona din jurul Interlaken este plina de locuri misto de vizitat, ne-am orientat spre o excursie care sa nu ne manance toata ziua in ideea ca vom reveni acolo si vom vizita pe indelete Lauterbrunnen, asa ca am ales sa mergem pe una dintre cele mai inalte cai ferate din Elvetia catre Schynige Platte aflat la 1967 m altitudine. In mod ideal, in conditii normale pentru luna septembrie Schynige Platte ofera niste privelisti spectaculoase, atat pe partea celor doua lacuri si a Interlaken, dar si catre valea Lauterbrunnen, dar pe noi ne-a prins ninsoarea la mijlocul lunii septembrie :). Asa ca am profitat de ocazie si am luat pranzul la restaurantul hotelului din varf si am incercat pe cat posibil sa fentam vremea, sa ne plimbam pe platou si sa facem cateva fotografii (trei aici de teasing, restul pe pagina de facebook in seara asta - a se remarca painea de pe masa, nu am plecat degeaba :)) .

Dupa doua-trei ore petrecute pe platou am luat trenul inapoi catre Interlaken si cum intre timp a iesit si soarele, odata reajunsi in oras am luat-o initial la pas, ulterior cu transportul public local catre lacul Brienz, mai exact catre prima oprire a vaporului ce strabate lacul: Ringgenberg. Am nimerit intr-un satuc parca uitat de lume si totusi la 5 minute de civilizatie, iar hotelul Seeburg, aflat pe malul lacului intr-o zona “de-aia” e genul ala de loc unde pui o steluta in google map in ideea ca trebuie sa te intorci candva acolo. We’ll be back Seeburg!

La revedere Interlaken, maine plecam catre Zermatt, poate cel mai asteptat moment al calatoriei de catre noi! Frumos, domne aici, mai venim cu siguranta!

[amplecatsaiaupaine]

Zece zile in Elvetia: Zurich & Pilatus #3

Urmatoarele doua zile in Zurich au fost contrastante: intr-una am vizitat orasul din punctul meu de vedere (cafenele, baruri, street food festival), in cea de a a doua am luat trenul pana la Luzern si am facut o vizita la 2128 m altitudine pe varful Pilatus.

Incepem cu ziua in care la 8:30 dimineata eram deja in tren spre Luzern, 50 km si 50 de minute mai tarziu eram in gara de acolo de unde aveam sa luam un alt tren regional catre Alpnachstad, un micut sat de munte de pe malul lacului pe care se afla si Luzern. 

Planul era urmatorul: Alpnachstad - Varful Pilatus (cu Pilatus bahn - un tren cu cremaliera cu diferenta de nivel de 1600m , cel mai abrupt de acest fel din lume spun elvetienii), popas pe Pilatus (poze, mancare si relax), coborare cu telecabina pe partea cealalta a versantului in Luzern, vizita in Luzern. Exista si varianta de a lua ferrboat-ul catre Alpnachstad, dar am preferat trenul pentru ca era gratuit (am utilizat Interrail pass-urile in acea zi) si mai rapid.

Drumul Alpnachstad-Varful Pilatus este cu adevarat spectaculos, a durat 30 de minute ceea ce pentru un tren inaugurat la sfarsitul secolului 19 mi se pare excceptional, gandindu-ne ca am urcat aproape 1600 m. Interrail pass-urile au fost de folos si aici, daca nu ma inseala am avut 50% discount datorita lor. Mai multe cuvinte ar fi de prisos, asa ca postez cateva fotografii de pe drumul catre varf:

Odata ajunsi in varf mare dezamagire: ceata de jur imprejur. Platoul gazduieste doua hoteluri si doua restaurante si tin minte ca de curiozitate am verificat pretul unei nopti de cazare acolo (in jur de 250-300 de franci in functie de tipul de camera): https://www.pilatus.ch/en/discover/hotels/online-booking/. Preturile la restaurant erau decente (in media elvetiana), asa ca in cazul in care ajungeti si prindeti vreme buna chiar merita luat un “pranz with a view”.

Si cum eram noi dezamagiti ca este ceata de jur-imprejur si dezbateam daca are rost sa mai asteptam sau sa coboram in Luzern, incepe sa se ridice ceata si in doua minute:Instagram time!

Daca e ceva cu adevarat spectaculos in Elvetia (in afara de preturi :)) ) este ca aproape oriunde privelistile sunt senzationale. Si dupa ce s-a ridicat ceata ne-am dat seama ca nu am batut drumul degeaba. Ce am gresit este ca nu am acordat mai mult timp zonei din jurul Luzern-ului, dar nu e neaparat o greseala pentru ca a fost dificil sa inghesuim intr-o vacanta de 10 zile atat de multe locuri spectaculoase. Drumul catre Luzern l-am facut cu telecabina, ce a avut o oprire intermediara unde daca aveam mai mult timp la dispozitie probabil ca zaboveam sau mai mult decat atat: de acolo puteam sa coboram pe jos catre oras. Data viitoare. Am vrut sa vedem si centrul Luzernului si sa prindem seara in Zurich in zona Hardbrucke. 

Cam atat despre Pilatus si Luzern, ar fi cu siguranta mai multe de spus dar asta inseamna sa stai mai mult de jumatate de zi acolo :). Ne intoarcem la Zurich si cred ca n-are rost sa va povestesc pas cu pas ce-am facut pe-acolo, mai degraba v-as recomanda cateva locuri misto si un itinerariu de vizitat la pas in cazul in care stati mai multe zile acolo.

incepem cu locurile:

1. Mame [ https://mame.coffee/ ] - Specialty coffee house aflata in zona aia vibranta a orasului unde turistii sunt rari. Am compensat noi

2. Cafea Noir [ https://www.cafe-noir.ch/ ] - un alt loc misto unde am baut specialty coffee foarte bun, cu o terasa chic si dulciuri “bomba”

3. Frau Gerolds Garten [ https://www.fraugerold.ch/ ] - Apogeul hipsterelii din Zurich din punct de vedere al mobilierului si locatiei. Practic e cel mai misto loc in care poti sa bei o bere si sa mananci ceva la gratar intr-o atmosfera mega relaxata. Locatia care este plasata limitrof garii Hardbrucke, face parte dintr-o serie de cladiri in care gasesti baruri, cluburi, restaurante si magazine vestimentare, foste spatii industriale. Vibe-ul e foarte misto, mancarea buna, preturile mai mici decat in centru, iar daca prinzi loc la etaj poti vedea “vecinii” care fac surf. Da, surf! Pentru exemplificare am “ciordit” o poza de pe google: ce e incercuit cu galben face parte din terasa superioara de la Frau Gerolds

4. Urban Surf [ https://urbansurf.ch/de/ ] Nu mai reiau povestea. Cred ca mai sus am exemplificat ce si cum :)

5.  ViCAFE Rösterei & Espresso Bar Gerold [ https://vicafe.ch/ ] - care e cafeneaua de specialitate si prajitoria zonei.

6. Zona de shopping: Freitag, Walter Vintage Mobel & Accesories, The chair, Zooloose Market, etc - practic intreaga zona a viaductului ce traverseaza calea ferata este plina de locatii misto, indiferent ca sunt magazine de haine, accesorii, mobila sau locuri de mancat si baut.

Iar parcul de langa este plin de lume in weekend si daca esti curios sa vezi live un joc de Bocce, acolo e locul! Pentru cei care ajung in Zurich si-s curiosi sa vada toate astea cu ochii lor atasez si un traseu: https://goo.gl/maps/2kGyboMqPrVY2Hx86

Concluziile despre Zurich din perspectiva mea sunt ca nu trebuie lasat deoparte daca ajungeti prin Elvetia: are o zona pitoreasca cu cladiri vechi si arhitectura frumoasa, are zona lacului cu o faleza plina de viata (cel putin in weekend), are o zona business cu cladiri inalte pentru cei pasionati de dezvoltare urbana si skyscrappers  si o zona creativa despre care v-am povestit mai sus, care cu siguranta merita explorata.

Maine plecam din Zurich si ajungem in Interlaken! Stati pe faza!

Restul pozelor din zona Zurich-Luzern pe facebook ! Pentru alte chestiuni: adica intrebari, nelamuriri, impresii tot acolo sau pe instagram.

[amplecatsaiaupaine]

Zece zile in Elvetia: #2 Zurich

Dupa cele doua nopti petrecute in Melide am pus din nou interrail pass-urile in “functiune” si am luat-o catre nord cu destinatia Zurich. Avantajul de a calatori cu trenul, mai ales intr-o tara foarte dezoltata cum e Elvetia il constituie faptul ca poti alege la ce ora sa pleci dintr-o locatie si tinand cont de cat dureaza drumul sa ajungi unde ai nevoie la ora potrivita. Spun asta pentru ca nu de putine ori zborurile m-au adus prea devreme intr-o locatie, trebuind sa imi umplu timpul cu ceva pana la ora check-in-ului sau prea tarziu si am pierdut ziua respectiva.

In Zurich am ajuns la fix, trenul lasandu-ne in gara centrala de unde am luat unul regional care in mai putin de 10 minute ne-a dus la Oerlikon, a doua gara a orasului situata undeva intre centru si aeroport. Ne-am cazat la Oerlikon Inn, un hotel nou construit, de 3 stele, si a fost primul hotel unde check-in-ul a fost facut la un aparat fara receptie si receptioner.

Hotelul a fost excelent, de la comfortul patului pana la view si dotarile din camera. Probabil ca pentru a oferi servicii de aceasta calitate la un pret decent intr-un oras scump cum este Zurich-ul trebuie sa investesti in tehnologie si sa reduci fondul de salarii cu capitalul uman. Oricum ar fi, e de aplaudat, cred ca a fost una dintre cele mai curate camere la care am stat intr-o calatorie.

Dar destul despre Oerlikon Inn (sa-mi dati banii pentru reclama :) ) si sa ne vedem de drum. Prima oprire bineinteles la o cafenea de specialitate, ne facusem lista de acasa, iar Bovelli a fost si pe lista dar si in drum in plimbarea noastra prin centrul Zurich-ului din prima zi.

V-am tot povestit despre cafenelele de specialitate pe care le-am vizitat, poate e momentul sa va spun si de ce imi place atat de mult sa merg in astfel de locatii:

1. Cafeaua. Pentru cine nu stie cafenelele de specialitate servesc cafea de calitate superioara, arabica, proaspat prajita, iar aroma este spectaculoasa cu adevarat. In prima faza pentru un bautor de cafea normala (din comert) poate parea “acra”. Aciditatea este mult mai ridicata si cu cat cultura de cafea este la o altitudine mai mare cu atat este mai acida cafeaua. Dar asta se poate regla daca cel care o face este priceput si vei putea simti anumite arome in cafeaua ta (ciocolata, stafide, fructe, etc), lucru care la o cafea normala este imposibil.

2. Vibe-ul. Astfel de locatii sunt deschise de tineri care vin cu o alta perspectiva atat in relatia cu clientul, dar si in servicii si decorarea locatiei (de cele mai multe ori minimalista cu influente nordice).

3. Pentru informare. De obicei la cafenelele de specialitate se strang “hipsterii” si multe dintre ele sunt mici hub-uri creative, asa ca sunt 80% sanse sa gasesti informatii despre alte locatii “tari” din oras, petreceri, evenimente outdoor, etc

Cam asta ar fi si cu “specialty coffee”, de la Bovelli ne-am afundat pe stradutele din centrul vechi al Zurich-ului si am mers catre lacul Zurich, l-am vazut pe Linth si beneficiind de o reducere cu Interrail pass ne-am suit si am plecat intr-o croaziera de o ora pe lac.

Ziua 1 in Zurich s-a incheiat la Zurich Street Food Festival, unde aveam sa revenim si zilele viitoare, asa ca voi detalia in blogul numarul 2.

Continuam! :)

[amplecatsaiaupaine]

Zece zile in Elvetia: #1 Ticino

Cu o mica intarziere fata de ce imi propusesem ca si moment de aparitie al acestui blog, incepem povestea despre vacanta din septembrie 2017 din Elvetia.

Detaliile cu privire la costuri de transport si cazare si itinerariul le gasiti in blogul anterior, iar incepand cu acesta imi propun sa detaliez fiecare regiune vizitata in parte, pentru ca:

1. Am petrecut macar 2 zile in fiecare

2. Merita :)

Am plecat de pe Otopeni catre Bergamo dis-de-dimineata, astfel ca la ora 8:00 eram deja in Italia. Am luat un autobuz pana la gara (detalii despre cat costa gasiti in blogul despre Stresa ), am baut un espresso, am mancat un cannolo :) ,si de acolo trenul pana la localitatea de granita dintre Italia si Elvetia: Chiasso (un drum de 1:40h si aproximativ 10 euro) de unde am pus in “functiune” Interrail pass-urile.

De la Chiasso la Melide, unde aveam cazarea, nu faci mai mult de 20 de minute cu un tren care strabate toata regiunea Ticino, de la Chiasso si pana la Bellinzona, pe care aveam sa-l folosim frecvent in urmatoarele doua zile. Am ajuns in Melide, ne-am cazat la Al Boccalino B&B si am aflat ca in 2017 autoritatile locale hotarasera ca fiecare turist cazat in zona Ticino sa beneficieze de transport gratuit in regiune + reduceri la diverse obiective turistice, lucru care ne-a fost extrem de folositor si ne-a facut sa economisim multi bani.

Am luat un pranz decent (si ca bani, si ca mancare) chiar pe malul lacului Lugano la Hotel Astoria, daca nu ma inseala memoria am platit in jur de 27 CHF 2 persoane (pizza, paste, apa, bere); probabil Ticino a fost si cea mai ieftina parte a Elvetiei vizitata de catre noi, unde preturile au fost oarecum similare cu cele din Italia. Si la view-ul de mai jos, parca ai fi dat si cativa euro in plus :)

Tip: Daca ajungeti sa vizitati Ticino, NU va cazati in Lugano unde preturile sunt mult mai mari decat in oraselele de langa, de pe malul lacului. Si nu va ganditi ca va fi greu cu transportul, trenul/metrou de suprafata cu numarul 10 despre care v-am povestit va duce imediat oriunde. Melide-Lugano dura 8 minute., de exemplu.

Dupa-amiaza ne-am petrecut-o vizitand Lugano si informandu-ne despre ceea ce am putea face a doua zi. Aveam doua variante: ori sa facem o plimbare cu ferryboat-ul pe lac ori sa mergem pe unul (poate chiar doi ne gandeam noi) din muntii dimprejur. O sa vedeti ceva mai incolo ce am ales, momentan va las cu cateva poze din Lugano pentru ca ziua 1 a fost o zi de chill.

Dupa odihna de peste noapte ziua a doua am inceput-o in forta vizitand Elvetia. Stai … cum? 

Un alt avantaj de a avea cazarea in Melide a fost ca am avut la doi pasi de noi Suisse Miniature museum, un muzeu in aer liber cu cele mai interesante locuri din Elvetia realizate miniatural. Practic daca ajungi in Elvetia si nu stii exact ce ai vrea sa vezi te poti hotari la Suisse Miniature :). Intrarea este 17 CHF pentru adulti, dar cum aveam cardurile de la cazare am primit un discount de 30%. Cred ca am pierdut vreo 2 ore pe acolo si fiind prezenti la prima ora, nici nu am avut parte de aglomeratie. Abia cand plecam noi incepuse sa se aglomereze, Locul este genial, are si restaurant/cafenea unde te poti relaxa daca nu esti foarte interesat de muzeu, dar eu zic ca nu ai cum sa nu fi interesat. Detaliile realizarii sunt de domeniul S.F. pe alocuri. (ps: o parte din masini, trenurile, vapoarele sunt in miscare)

Micul dejun l-am luat “to go” de la un COOP ( de remarcat ca in supermarket preturile sunt sensibil mai ridicate decat in alte tari europene) si ne-am suit in tren catre Lugano - Paradiso catre Monte Sal Salvatore. Monte San Salvatore este unul dintre muntii la baza caruia se afla Lugano, iar in varf are un punct cu panorama 360 unde trebuie sa ajungeti daca sunteti pasionati de fotografie. Se poate urca si pe jos, de altfel in jurul orasului exista mai multi munti legati prin traseee de hiking, iar lumea din ce am vazut eu, este foarte activa in astfel de drumetii - noi insa am luat un funicular (unde am avut iar discount 50%, lucru care a contat, pentru ca este 26 CHF un drum dus-intors) pana sus, Am baut o cafea la un restaurant, ne-am plimbat si am facut poze. Mi-as dori sa am asa ceva langa Bucuresti :) - ca si feeling ganditi-va la Tampa din Brasov numai ca in varful muntelui exista un restaurant misto, o biserica si un spatiu amenajat pentru fotografi amatori sau profesionisti.

Am coborat de pe San Salvatore in jurul pranzului si cum afara era superb am luat o inghetata artizanala si ne-am mai plimbat prin Lugano. Pranzul l-am luat tot “to go” de la o hipstereala cu chestii bio-vegane: niste wrapuri cu diverse legume gatite. Foarte bune si foarte ieftine (undeva la 6 CHF/persoana).

Dupa care ne-am continuat maratonul: directia Bellinzona. Bellinzona este o alta destinatie de vazut in aceasta zona a Elvetiei. Daca nu ma insel a durat cam 30 de minute sa ajungem acolo, unde ne-am plimbat prin centru si am vizitat unul dintre cele trei castele medievale din oras: Castelgrande. Locul este foarte misto, cumva la intersectia dintre civilizatie si liniste :). Nu am stat decat vreo 2 ore in Bellinzona, asa ca nu va pot recomanda mare lucru, dar este unul dintre acele locuri unde te-ai intoarce sa stai mai mult si sa-l descoperi.

Din Bellinzona am facut o aroganta si am zis sa ajungem si la Locarno. Asa ca alt tren, alta destinatie, de data aceasta pe malul lacului Maggiore.Si in Locarno mi-ar fi placut sa stau mai mult, dar cum incepuse sa se insereze ne-am plimbat pe faleza si putin prin centrul orasului si am facut cale intoarsa catre cazare.

Ticino este o zona misto care cu siguranta merita mai mult decat cele doua zile acordate de catre noi. Iti place apa? E ok, ai ce face acolo, iar vara exista si variante pentru sporturi nautice si balaceala. Iti plac muntii si drumetiile? E ok, ai ce face. 

De maine insa plecam la Zurich :).

Galeria foto completa: https://www.facebook.com/1165254963607825/photos/?tab=album&album_id=1179417495524905

[amplecatsaiaupaine]

Zece zile in Elvetia. Planificare si buget

De mai multe ori m-am gandit la o vacanta in Elvetia, am si cautat variante de bilete de avion + bilete de tren, dar inspiratia a venit dintr-un loc de care uitasem total: Interrail. Am vazut, prin august anul trecut, o reclama platita la pass-urile interrail si, intrand pe site mai mult din inertie, am descoperit “fundamentul” pe care am planificat vacanta din Elvetia: “Travel on 6 days within a period of 1 month in Switzerland”

Pass-urile interrail sunt o solutie foarte buna de calatorit cu trenul despre care citisem cate ceva la un moment dat, dar mi s-a parut complicat ca si sistem, asa ca le-am ignorat complet pana in vara anului trecut. La un moment dat o sa va povestesc mai multe despre ele, care sunt avantajele si dezavantajele si o sa va propun o vacanta prin Europa bazata pe calatoria cu pass Interrail.

“Travel on 6 days within a period of 1 month in Switzerland” inseamna ca poti calatori cu trenul timp de 6 zile (care nu trebuie sa fie consecutive) in decurs de o luna  pe tot teritoriul Elvetiei. In principiu, dar depinde de tara si de categoriile de trenuri, 90% dintre ele sunt acoperite de pass-ul Interrail, iar la unele trenuri rapide platesti doar un supliment de loc. In Elvetia nu a fost cazul, astfel ca toata calatoria intr-o  bucla, in care am vizitat centrul tarii cantoanelor de la sud la nord si inapoi, a costat 218 euro/persoana la care s-au adaugat sumele pentru cateva trenuri regionale italiene: pentru ca am aterizat pe Bergamo si am decolat din Milano.

Dat fiind ca vacanta a fost planificata cu doar 3 saptamani inainte de plecare, biletele de avion nu au fost cele mai ieftine, dar m-am incadrat intr-un buget decent. La dus am zburat cu Wizzair: 347 lei/persoana cu un bagaj de cala achizitionat, iar la intoarcere cu BlueAir, 208 lei/persoana, la fel, cu un bagaj de cala. Total: 555 lei dus-intors.

Am ales sa zburam in nordul Italiei din doua motive:

1. Financiar a fost mult mai ok decat daca am fi zburat in Elvetia (pe Basel sau Zurich)

2. Voiam sa vizitam partea sudica a Elvetiei: cantonul Ticino cu lacul Lugano si Lacul Maggiore

Aveam, deci, zborurile si trenul cumparate si abia aici a inceput partea grea pentru ca nu imi facusem un plan dinainte cu locuri unde vreau sa merg neaparat. Asa ca am luat-o din aproape in aproape, rezervand cazare dupa cazare in functie de preturi, de distantele de parcurs cu trenul si de obiectivele turistice din jur. A fost o noapte alba cu zeci de “tab-uri” deschide in google chrome, dar a meritat cu prisosinta.

Ziua 1 - aterizarea la Bergamo. Drum Bergamo - Melide. 

- cazare 2 nopti in Melide (care a fost o alegere foarte inspirata, fiind un orasel pe malul lacului Lugano pe care l-am ales pentru ca in Lugano cazarile erau extraordinar de scumpe in acea perioada. Cum faceai 8 minute cu un tren ce venea o data la 20 de minute pana in Lugano, nici nu am simtit departarea :)) - 191 de euro camera dubla la Al Boccalino Bed&Breakfast. A fost o cazare decenta, un pic invechit mobilierul in camera, dar curatenia si gazdele m-au facut sa nu pun pret pe asta.

Ziua 3: drum Melide - Zurich

cazare 3 nopti in Zurich. Hotel Oerlikon Inn , 3 stele, primul hotel la care am facut singur check-in-ul fara sa existe vreo receptie. Camera senzationala, ca si pozitionare eram undeva langa cea de a doua gara a Zurich-ului dar la distanta de 7 minute fata de centru, Pret camera dubla 3 nopti: 304 euro

Ziua 6: drum Zurich - Interlaken

cazare 2 nopti in Interlaken la  Post Hardermannli 295 euro camera dubla 2 zile. A fost cea mai scumpa, dar si cea mai neinspirata alegere de cazare. Pensiunea in sine nu era rea, pozitionarea era foarte buna cu o priveliste superba, camerele recent renovate, dar baia avea un miros extraordinar de puternic de mucegai, iar chiuveta era in camera :). Totusi, Interlaken este o statiune foarte scumpa asa ca am luat-o ca atare.

ziua 8: drum Interlaken - Zermatt

cazare in Zermatt doua nopti la  Pop-up Bed & Breakfast Zermatt 197 euro camera dubla pentru toata perioada. Data fiind locatia (vedere la Matterhorn), faptul ca am avut mic dejun inclus si ca Zermatt este probabil cel mai scump loc pe care l-am vizitatm vreodata, pretul pentru cazare a fost exceptional.

Ziua 10: drum Zermatt - Stresa

cazare o noapte in Stresa 99 de euro la Casa Lari, un apartament foarte ok si central. De mentionat ca am intalnit aici primul “Murphy bed” din viata mea :).

Ziua 11: drum Stresa - Milano

Cam astea au fost cele zece zile de vacanta in Elvetia, pe care vi le voi detalia cu activitati, preturi, chestii de vizitat in urmatoarele 4-5 bloguri. Tragand linie, a fost o vacanta senzationala din punct de vedere al experientei dar si foarte costisitoare: 670 de euro de persoana doar drumul si cazarile. Probabil ca puteam economisi pe ici pe colo la cazare, dar nu ceva semnificativ. 

Ne auzim maine in Ticino!

ps: nu uitati de preview-ul foto din Elvetia: https://www.facebook.com/media/set/?set=a.1171676026299052.1073741829.1165254963607825&type=3

[amplecatsaiaupaine]

Malta pe fastforward

A mai trecut o zi de la revenirea in Romania, pot trage concluzii mai “la rece” despre excursia pe taram maltez. Iar concluziile sunt pozitive: as reveni in Malta si cu alta ocazie pentru ca mai sunt destul de multe de explorat, poate chiar in gasca mai mare, dar cert e ca nu as face-o in plin sezon cand este foarte cald si foarte aglomerat, mai ales ca nu sunt un fan al plajei si inotului.

Si acum, sa o luam sistematic si sa va povestesc despre locurile vizitate asa cum am promis in postul anterior. Prima zi, care a fost mai mult o jumatate de zi dat fiind ca am aterizat la 15:00 si ne-am cazat pe la 16:00, am petrecut-o chiar in zona hotelului (undeva la limita dintre Sliema si Gzira), o zona pe care eu am perceput-o in dezvoltare cu multe constructii noi in derulare, foarte multi expati, dar si turisti, fiind in zona docurilor de unde se pleaca in mini-croaziere pe Mediterana. 

Cum va spuneam, odata cazati am iesit sa luam pulsul cartierului si sa mancam ceva. Am mers la sigur, pentru ca facusem putin research de acasa si alesesem cateva localuri unde imi doream sa ajung; si dupa un drum de 15 minute printre stradutele pline de baruri si magazine am ajuns la New York Best un burger joint despre care citisem doar review-uri bune. Exceptandu-l pe baiatul de la casa de marcat, care parea un pic pierdut in spatiu, localul e foarte ok, iar burgerii geniali. Am luat un Juicy Lucy, un Mushroom Beef Burger, doua portii de loaded fries si cate un Brooklyn IPA si o apa, iar toata combinatia ne-a costat 24 de euro (fix cat am fi dat si in Romania). Bonus: vedere la Mediterana, recomand! 

Prima zi s-a incheiat cu ceva cumparaturi (pentru ca spre surprinderea mea am gasit Butlers in Malta si chiar voiam de mult sa iau niste chestii de acolo) si o plimbare pe malul Mediteranei.

A doua zi ne propuseseram sa vedem Mdina (fosta capitala a Maltei numita si “cetatea tacuta” pentru ca si in prezent, desi este practic lipita de Rabat, Mdina este considerata oras de sine statator cu 300 de locuitori a caror liniste nu trebuie deranjata de catre turisti :)), Dingli Cliffs (in partea de sud a insulei) si Grota Albastra. Am reusit ... partial. 

Dar inainte de toate: micul dejun! care ne-a costat 20 de euro (2 sandwich-uri, 2 cafele si 1 smoothie) la EeetWell (care am descoperit ulterior ca este o franciza cu mai multe locatii pe insula) care arata bine si a avut un “gust” la fel de bun.

Drumul pana in Mdina a durat 40 de minute cu celebrele autobuze despre care v-am povestit. Mdina este o cetate in adevaratul sens al cuvantului cu ziduri de aparare de jur imprejur construite in perioada de dominatie normanda (1100) si a fost capitala Maltei pana in 1530 cand Ordinul Sf. Ioan  a mutat capitala la Birgu. Arhitectura cetatii este de influenta araba si dateaza de la sfarsitul mileniului intai, iar faptul ca se afla in cel mai inalt punct de pe insula i-a conferit de-a lungul vremii o valoarea strategica deosebita si noua, in ianuarie 2018, la fel: pentru ca am facut cateva fotografii spectaculoase de acolo :). Si, daca tot ati ajuns pana in Mdina, faceti o pauza de la istorie si incercati o prajitura si o cafea pe terasa Fontanella Tea Garden.

Ne-am plimbat un pic si prin centrul Rabatului daca tot eram prin zona, unde ar fi de vizitat catacombele St. Paul, pe mine m-a atras insa mai mult arhitectura cu influente arabesti a orasului pe care l-am strabatut la pas inainte de a ne “imbarca” in alt autobuz catre Dingli Cliffs.

Zona Dingli Cliffs iti ofera o panorama excelenta a Mediteranei si imi pare rau ca n-am ajuns acolo la ora apusului pentru ca probabil prindeam cateva instantanee de exceptie. Mare lucru nu ai ce face acolo, clar este un loc excelent pentru fotografii, dar mai departe de atat poti manca overpriced la singurul restaurant din zona si ... cam atat. Apropo de overpriced, foame si locatiile turistice, nu as recomanda nimanui sa manance la restaurantele de langa Grota Albastra. Noi am facut-o si singurul lucru pozitiv a fost view-ul. Mancarea: proasta si scumpa. (tagliatelele proaspete din meniu cu fructe de mare erau de fapt niste pene cu creveti congelati). 

Din pacate foamea ne-a facut sa pierdem vizita in Grota Albastra, asa ca a urmat cea mai lunga asteptare de autobuz din Malta (undeva la 40 de minute) si intoarcerea in civilizatie. Fiind duminica seara am zis sa dam o fuga pana in Valletta (pe care oricum aveam de gand sa o vizitam a doua zi), sa bem un shot si sa vedem daca e ceva viata de noapte. Duminica la ora 21:00 Valletta era aproape pustie, toate barurile se inchideau asa ca am facut cale intoarsa si ne-am reorientat catre Sliema unde in interval de 100 de metri poti ajunge din Mamaia in Vama Veche via Neptun :). Si ma refer la barurile de pe raza golfului care au oferte pentru toate gusturile (de la bodegi cu 1 euro berea pana la mini loft-uri cu dj pe terasa si champagne la fiecare masa). Chiar radeam pe tema asta, dat fiind proximitatea lor (practic intri dintr-una in alta), ca ar fi tare ca ownerul sa fie acelasi pentru toate. Concluzia e ca ai ce face noaptea in Malta!

A treia zi am rezervat-o unei vizite in golful St. Julian + unei plimbari pe faleza si explorarii Vallettei. Ca niste gurmanzi ce se respecta am inceput ziua cu un mic dejun la U Bistrot (un local super dragut si nu foarte ieftin) situat chiar in St. Julian de unde am pornit la pas pe marginea falezei in directia Sliema - unde urma sa luam un ferryboat spre Valletta.

Ferryboat-ul catre Valletta este 1,5 euro/sens si te duce in zece minute in cetatea aproape distrusa in timpul bombardamentelor din cel de-al doilea razboi mondial si intrata in patrimoniul Unesco in anii ‘80. Pe timpul zilei, Valletta este foarte animata, principalele puncte de interes fiind Catedrala Sf. Ioan (care in trecut a fost biserica celebrilor cavaleri de la Malta), Parlamentul si Fortul St. Elmo, unde se afla si muzeul de istorie militara.

Dupa pranzul luat la 67 Kapitali, un pub cochet unde am gasit cateva zeci de beri malteze craft si niste sandwich-uri gourmet, ne-am dus catre St Elmo, am coborat “la firul ierbii” in spatele fortului unde ne-am uitat la pescari, am escaladat cateva stanci :) si am facut fotografii din toate pozitiile cu Marea Mediterana. Am inconjurat fortul pe jos, pe malul marii si am reintrat in cetate pe partea opusa plimbandu-ne pe stradutele inguste din Valletta pe care mi le-as fi dorit fara masini. Valletta este un oras superb din punct de vedere al arhitecturii, este foarte curat, iar anul acesta a fost desemnata capitala culturala a Europei - asa ca vor fi evenimente care sa celebreze asta tot anul.

Ziua s-a terminat ca si precedenta pe la barurile din proximitatea hotelului. A patra zi a coincis cu ziua plecarii, asa ca am petrecut-o prin magazine in cautare de suvenire pentru cei de acasa, iar la ora 15:30 eram imbarcati in avion catre Bucuresti.

Concluzionand, Malta este o locatie excelenta de citybreak mai ales in offseason cand preturile sunt mult mai mici, temperatura a fost foarte ok (la sfarsit de ianuarie au fost cam 18 grade) si mi s-a parut una dintre cele mai “safe” destinatii europene vizitate pana acum (poate doar in Elvetia m-am simtit mai in siguranta decat aici).

Am facut cateva sute de fotografii in Malta, aici am ales sa postez doar cateva, lasandu-va sa le descoperiti pe restul pe facebook sau instagram zilele viitoare.

Later edit

full photo album https://www.facebook.com/media/set/?set=a.1175270225939632.1073741831.1165254963607825&type=3

[amplecatsaiaupaine]

Malta: 3 zile la final de ianuarie

Undeva pe la sfarsitul lui noiembrie mi-a venit o idee nastrusnica: sa evadam cateva zile la caldura si sa scapam de Bucurestiul pe care-l preconizam inghetat la acea vreme. Vazand o promotie pe travelator, am combinat datele din zborul gasit de ei cu un hotel gasit de mine si aia a fost: 27-30 ianuarie Malta.

La ce bani ne-a dus totul?

Zbor: 358 lei/persoana cu Wizzair - iar zborurile au fost foarte ok ca orar: la dus am ajuns la 15:00 in Malta, la intoarcere am plecat de acolo la 15:35

Cazare: 115 The Strand Hotel & Suites luat prin Booking.com reference de la Wizzair (v-am explicat de ce procedez asa la rezervarile de cazari in postarea despre Stresa): 93 de euro/persoana 3 nopti. Este un hotel de 3 stele, nota 7,8 pe booking, aflat chiar pe malul Mediteranei. Existau si cazari mai ieftine pe insula (chiar si la acest hotel existau camere mai ieftine dar fara vedere la golf), dar ce s-a intamplat in excursie m-a facut sa nu regret ca am ales aceasta zona pentru cazare. Hotelul a fost mai mult decat decent, singura problema pe care i-as gasi-o ar fi pernele prea tari, mult prea tari :).

Deci total: drum + cazare 3 nopti/persoana: 170 de euro - daca mai aveam un pic rabdare cu Wizzair (care a avut la scurt timp 20% reducere la toate zborurile) si alegeam o cazare mai ieftina, vacanta putea sa coste undeva la 115-120 de euro.

Acum, ca si buget zilnic necesar eu m-am descurcat lejer cu 50 de euro pe zi fara a face rabat de la nimic si cred ca o puteam face cu brio si la 25-30 de euro. De luat in calcul ca ianuarie este total offseason in Malta si preturile, la servicii cel putin, sunt mai ieftine decat in sezon.

Preturi:

- transport in comun - 1,5 euro calatoria (pe autobuzele de noapte pretul se dubleaza) si este valabila 2 ore (indiferent de cate schimbari de autobuz faci). Biletele se iau direct de la sofer doar cu cash. Exista si niste carduri tip abonament, dar exceptandu-l pe cel cu 12 calatorii-15 euro care poate fi util, mai ales daca calatoriti in doi, despre celelelalte nu va voi povesti, pentru ca merita banii doar daca stati mai multe zile pe insula (detalii: https://www.publictransport.com.mt/en/bus-card-and-ticketing). Asa cum vedeti trasportul in comun e ieftin, dar cam aici se opresc partile bune :). Singurul mijloc de transport pe insula e autobuzul (bine, exceptand masini inchiriate sau taxi, dar vorbim depre alte bugete aici), orarul publicat pe care ar trebui sa-l respecte nu are nicio legatura cu realitatea (mai ales in zonele din afara oraselor unde autobuzule circula la intervale mari de timp; poti sta si 30-45 de minute sa-l astepti), iar cel mai ciudat lucru mi s-a parut ca in 90% dintre autobuze nu exista decat o usa pentru urcare/coborare (imaginati-va ce haos e la orele de varf). Totusi fiind offseason, deci mai putina lume si mai racoare pot spune ca a fost ok; unde ati mai platit 1,5 euro de la aeroport la hotel?. Nu cred insa ca e o solutie buna pentru explorarea insulei in plin sezon.

- mancarea - preturile de la supermarket sunt asemanatoare cu cele din Bucuresti, un mic dejun e undeva intre 5 si 10 euro (depinde de pretentiile locului), un pranz de genul paste sau burgeri (intre 10 si 15 euro), un snack stradal tip patiserie (intre 0,4 si 1,5 euro).

- bautura - apa 1-1,5 euro la restaurant (1,5 euro la supermaket la 2 l), cafea (1-1,5 euro), berea ( de la 1,5 euro (bere clasica de consum) la 5 euro (berea craft)).

- National War Museum - 10 euro 

- croazierele: 16 euro (plimbare prin porturi in Valetta si Sliema), 20 euro Comino & Blue Lagoon, 30 euro roundtrip in jurul Maltei. Probabil ca sunt un mod eficient de a-ti petrece timpul daca stai mai multe zile in Malta, in cele trei zile de stat acolo nu am avut timp de asa ceva. Sunt mai multe companii care ofera acest tip de servicii, dar si altele de tip combinatie croaziere+safari, unii doar in timpul sezonului, dar cei ai caror preturi vi le-am comunicar erau activi si in ianuarie. (http://www.captainmorgan.com.mt/)

Despre ce am vizitat mai exact, pe unde va recomand sa mancati si sa beti si cam ce ai putea sa faci noaptea in Malta in postul urmator. Am aterizat la ora 19:00 In Bucuresti si nici macar nu am avut timp sa scot fotografiile din aparat, ceea ce vedeti e facut cu deja batranul Samsung J7. Maine va “lovesc” cu un post nou si multe fotografii pe facebook.

[amplecatsaiaupaine]

Ce-am facut la Londra de 1 decembrie

La Londra am fost in vizita de nenumarate ori si la fiecare “descalecare” descopar ceva inedit, ceva ce n-am mai facut. Insa de 1 decembrie n-a fost asa … a fost un fel de compilatie a celor mai misto lucruri din Londra in opinia mea.. De ce asa? Pentru ca de data asta n-am fost singuri, frati’miu si prietena lui ne-au insotit, asa ca a trebuit sa compilez in 3 zile tot ce am considerat eu “must see” dupa multele vizite in capitala Angliei. Si acum o sa le impartasesc cu voi. 

Cazare ne-am luat in zona pe care eu o consider cea mai interesanta din Londra, zona care ziua iti ofera acces la targuri, flea market-uri, street food marketuri si o multime de magazine hip, iar noaptea este un hub al distractiei si al barurilor de calitate: Shoreditch.

Am luat un apartament cu 3 camere (doua dormitoare si un living) chiar pe Brick Lane - Nike Apartaments, care ne-a costat 517 euro: 3 nopti/4 persoane adica undeva la 43 de euro de persoana pe noapte. Pentru Londra, calitatea apartamentului si zona este un pret mai mult decat ok si ganditi-va ca living-ul putea gazdui si el inca doua persoane, iar pretul ar fi fost mai mic.

Pentru prima jumatate de zi am hotarat sa facem ceva mega turistic asa ca am mers la Winter Wonderland care este un imens targ de Craciun/parc de distractii in Hyde Park; accesul in parc este gratuit, urmand ca plata sa se faca la fiecare atractie in parte. Pentru pasionatii de senzatii extreme sunt cateva atractii chiar interesante, iar pentru noi, specificul german al teraselor a fost perfect: jager, bere, carnati la gratar si stat la o vorba cu alti prieteni stabiliti in Londra.

Preturile din parc sunt la nivel de Londra, atractiile undeva pe la 9-10 lire, patinoarul 8 lire,  o bere 5 lire, un desert 5 lire, un meniu de mancare (carne + cartofi) 10 lire. Atmosfera este mult mai linistita in timpul zilei in jurul pranzului, cand poti sa te bucuri de toate chestiile pe care le ofera targul fara aglomeratie; seara este decent in cursul saptamanii si sa nu cumva sa va decideti sa-l vizitati in weekend! (probabil veti petrece o ora numai ca sa intrati in parc dat fiind ca exista control de securitate la intarea in Winter Wonderland).

Tip - Cat costa transportul in comun in Londra? Sistemul poate parea complicat in prima faza dar principiile de baza sunt ca:

- mergand mai mult, platesti mai mult (Londra este impartita in 6 zone de transport, iar pretul unei calatorii creste pe masura ce te departezi de zona 1- centrul orasului) si

- mergand in afara orelor de trafic maxim. platesti mai putin (offpeak).

 Pentru excursii de pana in 5 zile cel mai indicat este sa-ti achizitionezi un Oyster Card (asemanator cu portofelul electronic de la noi) pe care platesti 5 lire (dar ii poti recupera la finalul calatoriei inapoind Oysterul) si pe care il incarci cu bani. La fiecare calatorie soldul scade, chestia cea mai interesanta este ca atunci cand ajungi la o anumita suma intr-o zi (adica la suma care reprezinta pretul unui abonament pe zi) nu-ti mai ia bani suplimentar. O calatorie cu autobuzul este 1,5 lire, iar una cu metroul in zona 1-2 este 2,4 lire. Nu va speriati insa, asa cum v-am spus anterior nu vei plati mai mult decat un abonament pe o zi, adica 6,8 lire pentru zonele 1-2 daca folositi Oysterul. 

Inca ceva foarte important: pretul unei calatorii cu autobuzul de 1,5 lire este valabil in orice zona.

A doua zi am imbinat turismul clasic cu cel care-mi place mie (adica street food+specialiy coffee+craft beer) :), asa ca ne-am trezit de dimineata, am baut o cafea de la vecinii de vis a vis de la  Bell Boi si am hotarat sa o luam catre Tamisa, sa vedem Tower Bridge si sa facem o vizita in Borough Market. Borough Market era destul de linistita la acea ora, am gustat una-alta de pe acolo, nu l-am gasit pe brutarul roman care a aruncat cu “basketul” dupa teroristi :) si am  plecat sa hoinarim mai departe la sud de Tamisa prin Southwark, unde am luat si micul dejun serios. Daca tot ati ajuns in zona aia trebuie sa beti o bere si la The George Inn, sa respirati 300 de ani de istorie vie intr-unul dintre cele mai vechi pub-uri londoneze (1677) inca in activitate.

Noi am mancat la Joe’s Kitchen unde se manaca un mic dejun decent alaturi de o cafea cu 12-15 lire. Localul este decorat foarte misto si-ti da sentimentul ala cosy de loc unde ai reveni cu placere. Mai departe ne-am deplasat catre zona Big Ben-ului si a London Eye-ului spre Westminster Bridge. De data asta nu am urcat in London Eye, dar eu zic ca macar o data cand ajungeti la Londra merita sa o faceti in ciuda pretului piperat (24,3 lire). Desigur puteti combina bilete la mai multe atractii si iesiti mai ieftin, exista chiar o combinatie de abonament de transport in comun care va garanteaza intrarea la mai multe obiective a doua persoane la pret de una. Dar va povestesc mai tarziu despre asta. Ideea este ca stand doar 3 zile nu prea ai timp sa prinzi si vibe-ul Londrei, sa si vizitezi chestiile turistice asa ca noi am ales varianta 1 si ne-am dus catre St. James Park (sa dam de mancare la veverite :)) si palatul Buckingham.

Dupa-amiaza ne-a prins in Soho unde va recomand Carnaby Street (este o strada pietonala plina de magazine misto si locuri de mancat/baut) si imprejurimile. Nu ratati Kingley Court! Situat chiar pe Carnaby intr-o curte interioara transformata intr-un fel de mini-mall cu restaurante. Nu prea am termen de comparatie in Romania, ganditi-va la terasa de la Fabrica, doar ca de jur imprejur nu este un singur restaurant ci zeci, cu mancare din toate colturile lumii (de la clasic londoneza, la ceviche, jamaicana, burgeri, pizza etc). In trecut am facut cateva vizite aici asa ca va pot recomanda din proprie experienta mai multe localuri:

- Soho Grind este un espresso bar cu brunchy stuffs de mancare - cafea de specialitate, muzica buna, aglomeratie, mancare si dulciuri ok

- Rum Kitchen Carnaby - este un restaurant cu specific jamaican. De incercat super aromatul Jerk Chicken, dar si Pulled Pork-ul care are cu totul alta aroma aici.

-Dirty Bones - este un burger joint unde am mancat un Mac’n’Cheese pe bune.

Seara s-a derulat rapid cu multe beri la Brew Dog Soho. Brew Dog este deja un lant de berarii craft originar din Scotia si care probabil nu numara mai mult de cinci berarii atunci cand l-am vizitat prima data; intre timp brand-ul a devenit foarte cunoscut, totusi toate locatiile deschise pastreaza tema “punk-hip” a decoratiunilor interioare, iar berile sunt la fel de bune ca intotdeauna (Si le-am incercat si in Londra, si in Firenze, si la Berlin). Oamenii au undeva la 10-15 beri la draft + cateva zeci la sticla si sunt producatorii berii ce a fost o perioada cea mai puternic alcoolizata bere din lume: “The End of the World” 55% alcool. N-am baut-o, desi la un moment dat poate mi-ar surade sa incerc :).

Ziua a treia a fost weekend si fiind weekend nu aveam cum sa ratam street marketurile. Exista strazi care se inchid cu totul in weekend si producatori si distribuitori locali de legume, fructe, branzeturi, dulciuri, etc se strang in piete organizate acolo. Probabil una dintre cele mai cunoscute si totodata atractiva pentru turisti este Broadway Market, unde am fost si noi. Piata se afla undeva in Hackney, estul Londrei, la limita dintre hipstereala (Hoxton, London Fields) si zona preponderent araba (Benthal Green, Mile End) si este ceva ce mi-as dori sa avem si noi in Bucuresti. Producatori reali nu intermediari, diversitate, chestii handmade, street food etnic, street performeri. E un loc unde poti pierde lejer 3-4 ore fara sa te plictisesti, sa manaci cu un buget foarte ok (5 lire) sau sa incerci o cafea de specialitate (pe strada se afla Climpson and Sons Cafe, una dintre cafenelele/prajitoriile cele mai respectate din Londra. Daca nu ma insel, cei de la Orygyns au avut cafea de la ei o perioada)

Initial de aici voiam sa mergem in capatul opus al Londrei in zona garii Paddington la Little Venice, care este o zona cu un mic lac artificial format la intersectia a doua canale londoneze (canale care in trecut au fost construite pentru a transporta marfuri intre Londra si restul tarii, iar in prezent dau farmec zonelor ce le marginesc si sunt casa multor “nomazi” ce au ales sa locuiasca in celebrele “narrow boats”). Din Little Venice voiam sa luam o barca pana in Camden, am facut asta in trecut si merita banii 100%, putand afla istoria acestor canale si a barcilor inguste din gura unor londonezi veritabili. Din pacate timpul nu ne-a permis mergand direct catre Camden cu o mica “escala” la Angel unde ne-am plimbat un pic prin Camden Passage.

Despre Camden Town probabil ca ar fi nevoie de un post intreg, cert e ca locul a devenit din ce in ce mai cunoscut si mai turistic in ultimii ani, iar bucata aia de “haos” este reglementata incet incet. Totusi nu am cum sa nu va recomand sa vizitati Camden Town si fostele grajduri. Ideal ar fi sa nu o faceti in weekend pentru ca este extraordinar de aglomerat si sa o faceti cat mai curand pentru ca la ritmul cu care se schimba lucrurile in Londra, sansele sa prinzi ceva din savoarea initiala a locului scad pe zi ce trece. Imaginati-va Vama Veche ce devine incet incet Mamaia.

Cam astea au fost cele trei zile petrecute de noi in Londra, o sa revin cu postari despre aceasta metropola pe care am vizitat-o de atatea ori pentru ca are atat de multe locuri geniale incat este imposibil sa le centralizez intr-un singur post.

Tip -Totusi am zis ca revin pe final cu tip-ul despre cum poti plati la atractii un singur bilet pentru doua persoane. Exista o colaborare cu caile ferate care iti faciliteaza chestia asta, tot ce trebuie sa faci este ori sa ai bilet de tren valid in ziua respectiva (chiar daca e folosit) ori sa ai un abonament pe hartie (travel card) cu logo-ul cailor ferate pe el. Un astfel de abonament se poate lua din gari - recomand Victoria si este practic un abonament normal de transport doar ca are logo-ul cailor ferate pe el asa cum va spuneam. Sunt disponibile in aceasta oferta peste 150 de atractii printre care si cele mai importante din Londra si aveti toate detaliile despre ceea ce trebuie sa faceti pe site-ul: https://www.daysoutguide.co.uk/2for1-london

[amplecatsaiaupaine]

La Stresa de Paste / 200 de euro 3 nopti

V-am anuntat ca o sa alternez jurnalele de calatorie cu oferte sau propuneri de vacante din cand in cand, asa ca pornind de la faptul ca de Paste Bucurestiul este gol, zilele libere sunt “zile libere” si Daniel nu e in cercul de prieteni, va propun 3 nopti in Italia pe malul lacului Maggiore. 

Am ales Italia pentru ca acolo am gasit cele mai ieftine zboruri, iar raportul pret/calitate pentru ceea ce primesti in schimbul banilor tai in Italia este unul excelent. Nu va propun un oras mare, ci o mica statiune din nordul Italiei care se gaseste foarte aproape de granita cu Elvetia si nu intamplator am ales asa, dar o sa vedeti ulterior de ce. Perioada este 6-9 aprilie 2018.

Hai sa o luam cu inceputul, adica cu bugetul pentru aceasta calatorie

Zboruri:

70 de euro (cu mentiunea ca la plecare se merge cu Wizzair, la intoarcere cu Ryanair). Zborurile sunt in sistem low cost, informatie importanta pentru cine nu a mai calatorit asa, asta insemnand in principal ca locurile din avion vor fi generate aleator, iar bagajul este de mana, in limita dimensiunilor 55x42x23 cm.

Trenuri:

34,6 euro (include drumul Bergamo - Stresa (de la aeroport pana la gara din Bergamo mai trebuie luat autobuzul cu numarul 1, drumul urmand sa dureze undeva la 15 minute. Biletul este 2,30euro si poate fi cumparat din aurobuz. Frecventa autobuzelor este la 20 de minute) + drumul de intoarcere Stresa - Malpensa)

Rezervarile de bilete de tren va recomand sa le faceti in avans din Bucuresti pe site-ul companiei de cai ferate italiene http://www.trenitalia.com/ 

Cazare:

93 euro /3 zile - Apartament Manzoni ( https://www.booking.com/hotel/it/manzoni-stresa.en-gb.html ) - un apartament cu doua camere in centrul oraselului. Desigur sunt si alte variante, unele chiar mai ieftine dar eu am ales-o pe aceasta datorita proximitatii fata de centru si lac.

Tip - Pentru rezervari eu folosesc booking.com preponderent, din mai multe motive. Unul este faptul ca fiind client genius (adica am rezervat des prin booking) am 10% discount la rezervari, al doilea este ca folosesc reference-ul de pe Wizzair cand intru pe booking (adica intru pe booking folosind butonul de “rezerva cazare” de pe site-ul wizz) si castig inca 10% din pretul rezervarii in contul de Wizzair. (ca idee in momentul de fata am 100 de euro creditati in cont din rezervarile anterioare pe care-i pot folosi oricand)

Si acum sa facem calculele

Stresa, Italia - 3 nopti in perioada 6-9 aprilie 2018: Cazare, drum, transferuri - 200 de euro.

Poate o sa ziceti ca nu e cea mai ieftina vacanta, ca ati vazut pe site-urile cu oferte de calatorii chestii mult mai ieftine, iar eu o sa va raspund: Da, asta este! Dar aici intervine chestia cea mai frumoasa: 

1. Nu este o vacanta tipica de tip city-break intr-o metropola, este o vacanta intr-una dintre statiunile de top de pe malul lacului Maggiore

2. Cazarea nu este una mediocra care sa te faca sa te gandesti de doua ori inainte de a alege sa stai acolo. Este un apartament cu doua camere (dormitor+living), baie privata, terasa. 

3. Include toate costurile cu transferurile dintr-o parte in alta si solutiile optime ca timp de asteptare.

In final cateva cuvinte despre Stresa pe care am vizitat-o pentru o noapte in septembrie anul trecut si care mi-a lasat o impresie excelenta. Statiunea este locul de refugiu al celor din Milano la fiecare final de saptamana, pozitionarea pe malul lacului Maggiore, centrul istoric plin de terase si apropierea de Locarno facand-o o destinatie excelenta pentru o mini vacanta.

O zi o puteti pierde cu siguranta prin Stresa hoinarind pe strazi si pe malul lacului Maggiore, iar celelalte doua pe lac vizitand Isola Bella cu feribotul sau facand o vizita la vecinii din Elvetia (lucru pe care vi-l recomand desi nu este foarte ieftin).

Biletul de ferry Stresa - Locarno este 21,7 euro pe sens, dar daca tot ajungeti in Locarno (care este un fel de Monaco al Elvetiei) suiti-va in tren si dati o fuga si pana la Bellinzona unde aveti cu siguranta cu ce sa va umpleti timpul pentru ca orasul este strajuit de trei castele medievale:  Castello Sasso Corbaro, Castelgrande si Castello di Montebello.

O astfel de excursie este cu siguranta ceva mai costisitoare dar te lasa cu amintiri mai mult decat placute. O sa inchei lasandu-va in “compania” unor fotografii din Stresa, Locarno si Bellinzona pe care le-am vizitat in septembrie 2017.

ps: am adaugat mai multe fotografii din Stresa pe pagina de facebook: https://www.facebook.com/amplecatsaiaupaine/

[amplecatsaiaupaine]

Verona , Julieta si SSC Napoli

A doua zi din 2018 am rezervat-o unei excursii la Verona de aproximativ 6 ore si jumatate. Am luat din Bologna un tren regional care a costat 20,6 euro dus-intors, iar drumul a durat undeva la 90 de minute astfel ca in jurul orei 12:00 eram la Verona.

M-a surprins placut Verona inca de la iesirea din gara si tot drumul care a urmat pana in centrul vechi al orasului pe un bulevard larg cu trotuare mari, multe terase ce mi-a adus aminte de Champs Elysees. Am intrat in piata Bra si primul lucru la care m-am gandit (desigur mancasem in Bologna :) ) a fost sa fac poze. Bra, care este piata centrala a Veronei, este marginita de Palazzo della Gran Guardia, Arena di Verona (un fel de Colosseum mai micut) si o serie cladiri superbe ce gazduiesc restaurante.

Nu am sa stau sa va povestesc cum ne-am plimbat pe stradutele pietonale ale Veronei si cum m-a fascinat frumusetea arhitecturii dar si curatenia din oras, voi lasa pozele sa “vorbeasca”, dar am sa spun cateva despre balconul Julietei.

Si anume: overrated! Ca mai toate chestiile ultra mega turistice: foarte aglomerat, cladirea cu balconul in sine nu este foarte impresionanta ca si arhitectura (comparativ cu ce am vazut in Verona), pe mine personal m-a fascinat mai mult “gangul” prin care intrai in curtea interioara plin de mesaje de dragoste in diferite culori si limbi din care am ramas cu imaginea celui mai vizibil: Forza Napoli! Merda Roma :).

In continuare am trecut apa (Verona este traversata de raul Agide peste care gasim mai multe poduri dintre care doua foarte “fotogenice”: Ponte Pietra si Ponte della Vittoria). Nu le-am ratat nici noi, cum nu am ratat nici Castel San Pietro care se afla pe un mic deal imediat ce treci peste Ponte Pietra. Locul ofera o panorama excelenta a Veronei undeva aproape de 360 grade (fiind limitata accesului doar o portiune mica din spatele castelului), deci pentru instagrameri e un must see :)

Pentru o excursie precum a noastra de cateva ore n-ai multe optiuni de petrecere a timpului in Verona cat mai eficient, asa ca recomandarea mea este sa o luati la pas si sa va pierdeti pe stradute, puteti oricand sa va opriti la o terasa pentru un tramezzino perfect (un sandwich excelent, dar foarte simplu, ca mai toate mancarurile in Italia, cu sunca si branza pus la toast) sau un pahar de Valpolicella (un Vin chiar din regiunea Veneto unde se afla Verona - si nu, nu am scris vin cu V mare din greseala)

In continuare am facut o mica selectie de locuri interesante din Verona. Eram cam satui de mancare italieneasca dupa festinul de Anul Nou, asa ca lista mea poate parea putin suspecta :)

Porthole Comfort Food ( Corso Cavour, 5 ) - un restaurant cu meniu american, burger-oriented, unde n-am ajuns pentru ca era inchis pe 2 ianuarie.

Elk Bakery ( Via IV Novembre, 1A ) - o alta locatie cu bucatarie internationala de tip brunch, Preturile de la 7,5 la 19 euro pentru mancare, au si meniuri de brunch (intre 15 si 25 euro, all you can eat), 1 euro cafeaua, 1,5 euro apa, 4-6 euro berea. Faceti rezervare!

Hosteria Moderna Verona ( Via A.Scarsellini, 9/b ) - un alt local care arata super bine in fotografii si avea review-uri bune dar pe care n-am apucat sa-l vizitam: poate data viitoare pentru ca Verona merita mai mult decat o vizita de 6 ore!

Am hotarat sa inchei blogul cu fotografii, mult mai multe decat in postarile anterioare pentru ca in Verona am fost la prima vizita si nu am atat de multe informatii despre oras pe care sa le impartasesc cu voi. O sa revin un pic asupra Veronei in ultimul episod despre mini vacanta din Italia de Anul Nou, dar pana atunci ... v-am salutat!

[amplecatsaiaupaine]

Bologna. Top 3

Va povesteam in postul anterior cum ne-am petrecut Anul Nou la Bologna, in mod normal acesta ar trebui sa fie despre 1 ianuarie, dar cum nu am facut nimic notabil atunci, am hotarat sa fie un post generic despre Bologna. Apropo, pe 1 ianuarie totul era deschis: de la primul pana la ultimul restaurant si chiar si cateva magazine, iar pe strazi ca si in ziua anterioara: demonstratie!

Trecand de la una la alta am zis ca nu ar strica cateva topuri personale cu privire la ceea ce poti sa faci, ceea ce poti sa mananci, sa bei sau sa cumperi din Bologna. De consemnat ca sunt pareri strict personale si incercate, cum nu sunt un fan al muzeelor, sa nu va asteptati la recomandari de acest gen: pentru asta isi face treaba cu brio TripAdvisor.

Restaurante:

1.  Berberè (Via Giuseppe Petroni, 9) / este o pizzerie altfel, adica nu va asteptati sa gasiti acolo clasicile pizza italienesti ci chestii experimentale atat la nivel de combinatii de ingrediente cat si ale ingredientelor atipice pentru ceea ce stim noi ca trebuie sa fie intr-o pizza; ca sa va faceti o idee eu am mancat ultima data o pizza cu rulouri de pancetta, cartofi copti, asiago si mozzarella fior di latte, . Blatul este de tip napoletan (si vine in trei variante: clasic, special (de tip maia) si hidrolizat - adica lasat la fermentat cu apa calda) si este exact cum trebuie: crocant la exterior si moale si pufos in interior. Este categoric un loc hip, toata lumea stie engleza si dupa pizza, daca mai intra, incercati si un desert.

Preturi: pizza (de la 6 la 12 euro), vin (4 euro), bere ( 5 euro), cafea ( 1 euro). Apa e din partea casei.

2.  Taverna del Postiglione (Via Marchesana, 6/e) / este un restaurant traditional, tipic bolognez cu o locatie spectaculoasa intr-o cladire cu multa istorie. Este locul ideal sa incerci paste facute in casa dar si platourile de branzeturi/mezeluri italienesti. Ai grija insa: platourile de startere sunt imense, daca luati unul in doua persoane este posibil ca felul urmator sa-l lasi trei sferturi in farfurie :). Alta chestie de care trebuie tinut cont este ca seara deschide la 19:30 si este foarte aglomerat.

Preturi: locul nu este foarte ieftin asa ca asteptati-va sa lasati peste 60 de euro in doua persoane pentru un platou antreu, 2 feluri principale si cate o bautura.

3.  Well Done Caprarie (Via Caprarie, 3/C) / este un burger place si o sa spuneti ca sunt nebun ca recomand un loc cu burgeri in patria mancarii: Emilia Romagna. Poate ca sunt, dar Well Done a fost primul loc unde am mancat cand am ajuns la Bologna si nu m-a dezamagit. Localul arata hipstereste, faianta tip metrou pe pereti, “toata nebunia …”.  Au cam 15 burgeri in meniu dar si salate sau supe in caz ca e gasca mare si nu vrea toata lumea burgeri. Carnea mi s-a parut excelenta (eu am mancat vita dar au si peste, pui, veggie, porc) iar combinatiile sunt un pic atipice avand nota aia italiana cu multa branza (de la parmezan la pecorino, de la fontina la gorgonzola). De incercat chipsurile de parmezan!!!

Preturi: burgerii (10-15 euro si vin insotiti de cartofi), supe (7 euro), salate (10-12 euro), bere (4-5 euro)

Cafenele

1. Pappare ( Via De’ Giudei, 2) / este o cafenea/breakfast place excelenta dar intotdeauna plina pana la refuz. Este reprezentativa pentru cafenelele “aussie style” sau Third Wave cu un meniu ce include cafea de specialitate proaspat prajita si tipuri de preparare variate (pe langa clasicul espresso avand varianta filtru de tip V60, chemex si chiar rar-intalnitul naked - extractie la espressor fara portafiltru). Designul arata genial, locul este mai mult decat central, iar atu-ul principal este ca este unul dintre singurele (de fapt singurul, eu n-am mai gasit altul) locuri in care poti servi un mic dejun tip brunch in Bologna.

Preturi: cafea (intre 1 si 4 euro), mancare (intre 5 si 10 euro)

Ce recomand: American breakfast - cei mai bine investiti 12 euro pe 1 decembrie 2018 :)

2. Terzi ( Via Guglielmo Oberdan, 10/d) / cafenea micuta, tipic italieneasca despre care am mai vorbit dar reiau: Daca vrei sa bei o cafea de specialitate intr-o atmosfera tipic de espresso bar italienesc: Terzi e locul!

Preturi: mai mult decat decente (intre 1 euro si 2,6 pentru un espresso)

3. Locul trei nu exista pentru ca petrecandu-ne vremea prin centrul Bolognei si avand cele doua variante anterioare la o aruncatura de bat, ne-am limitat la ele.

Street food

Aici nu o sa fac un top, recomand si las la alegerea voastra podiumul in functie de gusturi:

-  La Prosciutteria (Via Guglielmo Oberdan, 19/a) - sandwich-uri cu mezeluri italienesti maturate. Preturi: 5-6 euro

- Il Panino (Via Galliera, 91/a) - panini . Preturi (5-6 euro)

- Mercato delle Erbe ( Via Ugo Bassi, 25) - street food market cu multe optiuni de mancare. In cadrul pietei se afla si Altro? despre care v-am povestit anterior. Preturi (3-15 euro)

- Mercato di Mezzo ( Via Clavature, 12) - un alt street food market ce reuneste 10-12 restaurante si un loc cu o excelenta bere artizanala. Preturi (5-10 euro)

- La Tua Piadina ( Via Borgonuovo, 17) - piadine. Preturi (5-7,5 euro)

Ce ar fi de vizitat?

Desigur ca Bologna are o istorie impresionanta incepand cu faptul ca gazduieste cea mai veche Universitate din Europa (1088) si gasim aici nenumarate muzee de vizitat pentru cei pasionati de istorie si arhitectura, dar eu o sa ma rezum la cateva obiective putin atipice:

1. Panorama de la San Michele in Bosco - Biserica San Michele in Bosco se afla pe un deal la 10 minute de mers cu masina de centrul Bolognei (exista transport public local ce merge pana acolo) si ofera o vedere panoramica excelenta a orasului

2.  Finestra sui Canali - Putina lume stie ca Bologna a fost asemenea Veneziei un oras plin de canale cu apa, canale ce acum se gasesc in subsolul orasului. Totusi, unul dintre putinele locuri in care poate fi vazuta o fila de istorie a Bolognei este via Piella unde se gaseste “ Finestra sui Canali “ - un mic geam de unde poti vedea un vechi canal si cladirile construite in jurul lui.

3.  Quadrilatero - Zona marginita de Piazza Maggiore, via Farini, via Catiglione si via Rizzoli plina de stradute inguste, baruri, restaurante, cafenele si magazine. Un loc plin de viata unde poti pierde fara probleme cateva ore plimbandu-te fara vreun scop anume, intrand prin magazine sau poposind la o terasa pentru o cafea sau un pahar de vin.

Transport in comun

Un bilet pe transportul local este 1,5 euro si poate fi luat direct din autobuze (daca-l cumparati dinainte este ceva mai ieftin: 1,3 euro) iar un abonament pe o zi este 5 euro. Fiecare autobuz are minimum un automat de bilete care functioneaza doar cu monede. Un bilet este valabil 75 de minute si nu trebuie validat la fiecare urcare in autobuz.

De ce Bologna?

Spuneam in a doua postare ca voi explica ulterior de ce am ales Bologna pentru aceasta scurta vacanta desi mai vizitasem orasul anterior. Este simplu: Bologna se afla in partea central nordica a Italiei si este un hub excelent de transport ce-ti poate facilita vizitarea altor orase din vecinatate odata ce ti-ai stabilit “sediul” aici.

Unde poti ajunge?

Florenta: timp: 30 de minute / pret dus-intors : 54 euro (e un pret mare dar singura varianta viabila de a ajunge in Florenta este Freccia Rossa, un mini TGV al italienilor)

Modena: timp: 35 de minute / pret dus-intors: 7 euro

Parma : timp: 75 de minute / pret dus-intors : 15 euro

Verona: timp: 80 de minute / pret dus-intors : 22 euro

Venezia: timp: 120 de minute / pret dus-intors: 25 de euro

Rimini / San Marino: 90 de minute /  pret dus-intors: 20 de euro

Indicat (cel putin pentru trenurile care nu sunt regionale) ar fi ca toate rezervarile de bilet sa se faca anticipat pe https://www.lefrecce.it (site-ul cailor ferate italiene) pentru a obtine cele mai bune preturi.

Si cam atat pentru moment; urmeaza sa va povestesc ce am facut pe 2 ianuarie la Verona intr-o postare viitoare.

[amplecatsaiaupaine]

Ce-am facut la Bologna de Revelion?

Am plecat din Bucuresti chiar pe 31 decembrie la pranz, sincer ma asteptam ca avionul sa fie semi-gol dar surpriza: full booked! Am ajuns in Bologna putin dupa ora 14:00, iar la ora 15:00 eram deja la hotel.

Cum ajungi in centrul Bolognei de la aeroport?

Nimic mai simplu. Momentan singurul mijloc de transport in comun este un autobuz (am vazut insa ca lucreaza la un tren si banuiesc ca in scurt timp va exista si aceasta optiune) care te lasa la Gara Centrala din Bologna si costa 6 euro/one way. Nu va faceti griji pentru ca aeroportul este foarte aproape de oras, asa ca in maximum 20-25 minute veti fi la gara.

Biletele se pot lua de la niste automate care se gasesc la iesirea din aeroport (si care in mod normal ar trebui sa functioneze si cu cash, dar in decembrie mergeau doar cu card). 

Tip: mergeti prin aeroport pana la ultima iesire si veti gasi 3 automate de bilete care mai mereu sunt libere chiar inainte de a iesi din cladire. Majoritatea aleg sa iasa din aeroport mai devreme si sa faca o coada imensa la automatul de pe “peron”.

Autobuzele se succed la intervale de 11 minute asa ca nu va grabiti sa va inghesuiti in primul care pleaca. Exista 3 statii intermediare pana la capat: gara Centrala Bologna.

Hotelul nostru (Mercure Bologna Centro) a fost situat chiar vis a vis de gara si desi mobilierul este un pic invechit este foarte curat meritandu-si cu prisosinta stelele. Am lasat bagajele in camera si am plecat sa vedem ce se intampla la ei pe 31 decembrie (neavand decat experienta Romaniei). De la gara (care marcheaza cumva intrarea in centru) am luat-o pe via Del’Indipendenza catre Piazza Maggiore (un fel de piata Universitatii a Bolognei) drum pe care il faci lejer in 15 minute pe jos si care a fost cu atat mai placut cu cat strazile erau inchise circulatiei masinilor (lucru ce se intampla in fiecare weekend in Bologna pe via Del’indipendeza, Via Rizzoli si via Ugo Bassi). 

Haos! in oras ... erau mii de oameni pe strazi si toate magazinele si restaurantele/cafenelele deschise. Pentru ca suntem pasionati de cafea am fost la una dintre preferatele localnicilor (Cafe Terzi), o cafenea tipic italiana cu locuri la tejghea unde sa bei un espresso si sa-ti continui drumul. Cafe Terzi se afla central  pe via Guglielmo Oberdan si ofera cafea de specialitate 100% arabica inclusiv single origin (vreo 5 origini diferite cand am fost noi). Nu te gandi ca mergi la Origo, gandeste-te ca mergi la Florescu :).

Am mai bantuit prin centru, am facut poze, am mancat o pizza la felie excelenta la Altro? (un fel de streetfood market aflata in mijlocul unei piete alimentare) si ne-am dus inapoi catre hotel pentru ca la 22:00 ne rezervaseram o masa la restaurant.

La 22:00 am fost la Pistamentuccia, restaurant cu specific roman unde rezervasem masa de Revelion din tara.

Tip: foloseste thefork.it pentru rezervari la restaurante in Italia. Pe langa beneficii financiare (daca folosesti de mai multe ori site-ul), te ajuta sa vezi meniu, locatie, review-uri inainte de a ajunge la fata locului. In localurile foarte populare este chiar indicat sa faci rezervare pentru ca exista sanse mari sa nu gasesti mese libere. Majoritatea restaurantelor tipic italienesti deschid abia la ora 17:00 pentru cina, asa ca sunt foarte aglomerate.

La Pistamentuccia mi-am dat seama ca italienii mananca prea mult :), cel putin de Anul Nou. Am avut un set meniu cu antreu, fel 1, fel 2 si desert care a fost 50 euro/persoana (cafea si prosecco incluse), numai ca inainte de antreu am primit un preludiu al antreului :), antreul insemna de fapt 3 antreuri diferite, felul 1 erau de fapt doua feluri ... iar mai departe intuiti ca a fost o noapte grea! :) in care revelatia au fost anghinarele pane.

Dupa miezul noptii am parasit localul si am iesit sa luam pulsul strazilor, si repet: Haos! Erau zeci de mii de oameni pe strada, mizerie multa, sticle sparte, petarde care pocneau la minut, soundsystem-uri in Piazza Maggiore, lume care dansa si se simtea bine peste tot. Mi-a adus aminte sincer de Vama Veche de 1 mai :). Paradoxal mi s-a parut ca fast food-urile (inclusiv cele multinationale gen McDonalds sau BurgerKing) erau deschise si pline de oameni.

Concluzia: Bologna este o destinatie excelenta pentru Anul Nou mai ales daca se merge in gasca, din pacate toate fotografiile sunt de la plimbarea de dupa-amiaza, la restaurant nu am avut aparatul cu noi.

[amplecatsaiaupaine]

De unde sa incep ... si unde sa termin

Titlul vine pe filiera Dan Brown al carui roman, Origini, abia ce l-am citit. Stiu, stiu ... lectura usoara si lipsita de pretentii: exact cum o sa fie si acest blog. :) 

De ce nu stiu de unde sa incep? Pentru ca in general sunt organizat si planific totul, doar ca aici o sa incerc sa nu planific chiar totul pentru ca daca o voi face probabil n-o sa-mi iasa. Calatoresc in afara Romaniei de 10 ani si am vizitat un numar maricel de tari europene (Anglia, Irlanda, Suedia, Danemarca, Olanda, Belgia, Franta, Spania, Germania, Austria, Cehia, Slovacia,  Elvetia, Italia, Ungaria, Grecia, Bulgaria si Serbia) si urmeaza Malta la finalul lui ianuarie, asa ca ar fi destul de ”tricky” sa incep cronologic povestea calatoriilor; deci o sa incerc sa va tin la curent in timp real cu destinatiile noi, iar in pauzele dintre calatorii sa va povestesc despre cele vechi.

Asa ca nemailungind vorba o sa incep sa va povestesc despre ultima calatorie pe care am facut-o in Bologna, Italia unde mi-am petrecut Anul Nou si cele trei nopti din ianuarie care i-au urmat.

Cam cu o luna inainte am hotarat impreuna cu Sabina (personaj ce o sa apara des in povestile ce urmeaza) ca ne-am saturat sa facem Revelionul in Romania si sa cautam ceva in afara tarii. Alegerea destinatiei a fost relativ usoara, am cautat cele mai ieftine destinatii cu avionul in acea perioada iar rezultatul a fost Italia: aveam de ales intre Roma, Bologna si Milano, orase pe care le vizitasem anterior, deci stiam cu ce “se mananca” asa ca am mizat fara sa ezitam pe Bologna din mai multe motive pe care o sa vi le explic ulterior.

Am luat biletele de avion prin Wizzair (fara bagaj de cala, de care, sincer, nu aveam nevoie) pentru ca aveam credit in contul Wizz (tip despre care o sa va povestesc) si am platit extra 11 lei.  

A urmat cautarea cazarii (pe care o fac 90% din cazuri prin booking.com) si am ales Mercure Bologna Centro, un hotel de 4 stele care ne-a costat 80 euro/noapte camera dubla superioara. Cazarea de calitate este unul din lucrurile la care tin, prefer sa caut avioane ieftine low-cost pentru ca in avion petrec doar patru ore (doua dus-doua intors) si sa platesc mai mult pe o cazare buna unde sa ma simt ca acasa pentru ca acolo voi dormi.

Acestea fiind zise am schimbat 200 euro cash si am mai luat vreo 280 pe card si cam asta a fost bugetul nostru pentru: Revelion + inca 3 nopti de cazare in Bologna: 800euro doua persoane/4 nopti [cazare, drum, cheltuieli, masa de Anul Nou]. E mult, e putin? Nu stiu, eu cred ca 400 de euro de persoana pentru 4 zile de vacanta incluzand si Revelionul in afara tarii este decent, mai ales in conditiile in care am stat.

Ne reauzim in postarea urmatoare cu prima zi in Bologna si noaptea de Revelion!

[amplecatsaiaupaine]

De sute de ori m-am tot gandit sa pornesc treaba asta si tot de atatea ori m-am razgandit. Sper sa nu o fac din nou sau mai rau sa postez de cateva ori si pe urma sa-mi fie lene. Timpul e ucigasul perfect spuneau niste prieteni acum vreo 15 ani … vedem ce ne rezerva :).

Pana una alta o sa incerc sa explic ce-i cu blogul asta, dar inainte trebuie mentionata o treaba: nu am de gand sa folosesc limbaj jurnalistic, nu am facut jurnalismul iar blogul asta nu-si propune sa castige trafic si followeri pe care sa-i monetizeze … sa zicem ca o sa fie de nisa. Si am ajuns si la ce “e cu blogul asta” … e simplu: toate blogurile de calatorii in romana sunt axate pe chestiile turistice, pe vizitat monumente, biserici, parcuri, etc … asa ca am simtit nevoia sa impartasesc locuri misto, cartiere misto, restaurante bune, streetfood, cafenele de specialitate, puburi marfa, zone in care turistii ajung rar sau deloc in care simti cu adevarat cum e vibe-ul locului pe care-l vizitezi. Nu zic ca o sa evit total locurile turistice dar in mod cert, similar calatoriilor mele, o sa le acord undeva pe la 30% din atentie.

Din cand in cand o sa mai propun si o vacanta diy, un pont bun privind cazarea sau transportul de la aeroport si alte chestii related, dar in mare o sa mentin pe linia cu hipstereala cum ar zice lumea :).