Nașterea
Ce început mai bun ar fi putut găsi viața, decât nașterea, oare nu cumva ”nașterea” e un mod mai bun de a defini începutul? Știm cumva de unde vine începutul primei celule, primei idei? Putem să explicăm începutul în tot felul de termeni științifici care pot fi cel mult trecuți prin firul raționamentului logic și totuși nu este deajuns, simt că este doar jumătate din întreg.
Începutul, fie el de orice fel, se trăiește, este o stare, nu are niciun element comun cu rațiunea, el pur și simplu vine! Tot ce putem face noi este să-l încadrăm într-o zonă temporală și să ne susținem demersul cu tot felul de argumente, uneori de ce nu, chiar și cu scuze.
Cel mai bun exemplu este atunci când doi oameni se află într-o uniune spiritual-materială (mai mult sau mai puțin) și se simt pregătiți să se responsabilizeze oferind relației lor un alt sens; poate vă întrebați unde vreau să ajung, deși după părerea mea este evident. Câți dintre voi ați realizat faptul că uneori chiar este în zadar să planifici un copil; poate mulți dintre noi se întreabă ce este greșit în a planifica o decizie așa de importantă... chiar nu este ceva greșit, dar începutul vieții nu ține cont de ce planifică doi îndrăgostiți (sau cel puțin așa se presupune). Mulți dintre noi au consultat tot felul de specialiști în domeniu, în speranța că pot păcăli natura și sunt de acord cu oamenii care chiar au reușit prin metoda enunțată mai sus, dar câte odată chiar nu funcționează, orice ai încerca. Atunci ajungi să realizezi că până la urmă un nou născut este rodul pasiunii și nu simpla reproducere fizică dintre doi indivizi. Sau poate asta este ultima chestie la care te gândești atunci când ești pus într-o situație atât de frustrantă (când nu se ajunge la rezultatul dorit).
Trecând la o atitudine mai optimistă, ajung în situația când ”startul” la scurt timp după ce se materializează suferă o serie de transformări, schimbări, sau mai bine zis adaptări pentru a-și atinge scopul. Voi reveni la exemplul de mai sus, acum să spunem că ne-am îndeplinit misiunea și nou născutul este în primele 24 de ore de viață, organismul său intră într-o perioadă de adaptare la mediul extra-uterin, când plămânii micuțului se adaptează la condițiile de viață oferite de mama natură; adaptările pot continua, dar am să revin la ideea principală a acestui post.
Orice lucru, acțiune ori intenție, odata începută necesită adaptarea la nevoile existenței de sine stătătoare, dar asta nu înseamnă că trebuie să acționăm doar la început și apoi să o lăsăm în voia sorții. Pentru a-și atinge scopul este necesar să supraveghem adaptarea și să intervenim pe alocuri acolo unde acest lucru este posibil.
Cred că a venit timpul să luăm în calcul și problema originalității... eu cred că ține de fiecare, este normal ca o persoană să fie mai autentică într-o acțiune decât în alta (suntem unici), dar mai autentic decât natura nu a fost și nici nu va fi nimeni, niciodată. Adevărat că este inegală comparația între individ și natură, dar dacă vrem să ne inspirăm, măcar să o facem de la cel mai bun exemplu ce ni se oferă.
O altă sugestie pe care o pot oferi, este întipărită înVechiul Testament și se numește Geneza, deci alternative există. Sper ca postul meu să vă fie de ajutor în a vă crea o abordare mai sănătoasă asupra acestei noțiuni atât de abstractă: începutul.
Încă nu am ajuns la final, deși este foarte posibil ca o parte dintre cititori să fi intuit asta. În cele ce urmează acțiunile mele se vor concentra asupra părții practice a noțiunilor prezentate anterior (nu voi explica înmulțirea la homo sapiens sapiens și nici cum acesta are grijă de copilul său), voi contura un cadru practic a ”inițiativei de start”, deci eu zic că în viață ar fi mai simplu dacă am avea un scop (toți avem scopuri, fie mici, fie mari), de exemplu mă voi folosi de un citat din Sigmund Freud - ”scopul vieții este moartea”, destul de sugestiv în accepțiunea mea. După ce am identificat țelul dorit trecem la etapa numărul doi care reprezintă identificarea sau construirea unui plan (nu vă complicați prea tare, deși toți gândim că nu e cazul, mai devreme sau mai târziu ne vom pune bețe-n roate complicând lucrurile așa cum ne pricepem noi mai bine). A treia etapă, deși pare cea mai simplă, este cea mai grea: pun pariu că o mare parte dintre noi au dificultăți în a trece la fapte, nu? Chiar îmi doresc să mă înșel în acest moment!