you know i love you.
you take my breath away.
Doamne, cand am deschis usa corpului C si te-am vazut acolo jur ca-ti simteam sufletul. Am inlemnit, nu mai stiu ce reactie am avut. Dar erai acolo, in fata mea, in fata usii, nu mai imi amintesc ce gandeam, efectiv pentru ca nu stiam si nici acum nu stiu. Mi-e dor de tine mai mult decat vei sti tu vreodata… Cad si nu mai esti acolo sa ma prinzi, caci tu esti cel care a trecut mai departe, iar eu sunt cea care traieste vesnic in trecut.
Un an si vreo 5 luni au trecut de cand te stiu, si-am ajuns sa tin la tine atat de mult incat mi-e rusine de mine insami. YOU WERE NOT SUPPOSED TO BE SO IMPORTANT. YOU WERE SUPPOSED TO BE <<ANOTHER ONE>>…
Mi-era greu inainte sa nu te vad decat o data pe luna, dar acum, cand te vad zilnic, nu mai e la fel de special - pentru tine. Bineinteles, mereu cand te vad ma opresc cateva zecimi de secunda si te privesc scurt, sa nu se observe. Dar stiu ca si tu o simti. Simti ca a fost ceva intre noi, ceva puternic, dar nu i-am dat aripi sa zboare si avem impresia ca nu e capabila de asa ceva. Aripile le-am vandut intre timp amandoi altor persoane, le-am dat pana cu pana, le-am jumulit, le-am tras inapoi, le-am aruncat, apoi chiar noi le-am adunat de pe jos si n-a mai ramas nimic de facut, ca aripile-s rupte si nu mai pot sa zboare acum.
Noptile e cel mai greu, cand te vreau aproape mai mult ca oricand, dar tu nu intelegi asta, sau nu vrei sa privesti mai adanc si sa intelegi. Sufeltul meu e vatamat, si doar de tine are nevoie, cerseste vindecarea in genunchi in fata ta in fiecare zi, dar esti prea orb s-o vezi. Ti-e frica sau ce? Si mie mi-e frica, dar mi-e si mai frica ca intr-o zi ma vei vedea cu cineva de mana si-ti vei schimba de tot parerea despre mine. Ca eu te vreau doar si doar pe tine, si probabil si cand voi fi cu altcineva… tot la tine ma voi gandi.
Voi strange in brate maini in care se oglindesc ale tale, dar nu voi simti pulsul lor in acelasi ritm cu al meu. Voi saruta iar buze si voi inchide ochii in speranta ca se vor metamorfoza in ale tale, dar in zadar… tu vei fi departe si ma vei fi uitat de mult, si vei saruta si tu alte buze care nu vor fi ale mele, dar nici nu-ti vei dori sa fie.
E un haos in mintea mea acum, si-s dezastru in a incerca sa le pun in ordine. Nu stiu ce vreau, de ce vreau, cum vreau, cand si unde. Nu stiu nici nu ce scop, nici macar n-am un motiv. Nu stiu din cauza cui sau pe cine vreau, nu stiu daca te iubesc sau te-am iubit vreodata, nu stiu daca in viitor vei mai fi al meu, dar cert e ca eu mereu voi fi a ta. Ma voi casatori si ma voi gandi la tine, si nu stiu daca voi putea vreodata sa fiu fericita de-a dreptul, daca tu nu vei sta in fata mea atunci.
M-as trezi cu tine in fiecare dimineata, indiferent ca mi-ai lua toata patura noaptea si te-ai intinde pe tot patul, indiferent ca ai injura dimineata ca iar trebuie sa te trezesti pentru munca, indiferent c-ar fi zile cand am tipa unul la altul ca nu ne mai intelegem, pentru ca stiam amandoi ca nu ne-ntelegem de la bun inceput. Vreau sa lucram la asta, eu-s in stare sa-ti accept imperfectiunile, ba chiar mai mult, sa le admir, ca n-as incerca niciodata sa te schimb, as incerca doar sa te ajut sa progrsezi si in acelasi timp, sa progresez cu tine.
Sa progresam NOI. Dar nu cred ca se poate…
Nu se mai poate…
Mai stii cand am plans la telefon pentru ca ne certaseram? Cand tipam la tine si suspinam si tu radeai si ma intrebai daca plang, si ma puneai sa promit ca n-o s-o fac. Si-ti promiteam. Apoi te lasam putin in pace, ma sunai si ma-ntrebai daca am mai plans, si-ti spuneam ca nu, desi eram inundata intr-un ocean de lacrimi, nu puteam sa-ti arat cat de intens era sentimenul asta pe care-l simteam pentru tine.
Ca nici acum nu stiu ce simt. Stiu sigur ca te urasc. Mint. Ma atragi la maxim, si nu inteleg de ce. Degeaba stau acum sa scriu ca nebuna-n noapte, Doamne. Nu stiu ce idiotenii am mai pus aici, sper ca dimineata o sa-mi amintesc sa si sterg asta.
TE URASC, BA FRAIERE.
