@color-path - Tumblr Blog

Devin un șarpe cu venin rece Îmi curge sângele prin vene Mai ceva decât trece un stol de fluturi prin calorifere. Simt ura în piele Și mă cutremură de zici că am rămas cu sechele. Viața asta-i un calvar, E tristă, E molcomă. Te uiți pe fereastră Și te-ai plictisit să vezi aceleași fețe Neutre, nepasătoare, De lumi sălbatice ca fiarele, Blestemate ca damele de companie care-și plâng de milă că n-au un ban în buzunar Și-și caută alinarea într-o bombă cu ceas. Aș prefera să putrezesc ca un sac de trandafiri uitați pe pajiște, Îmi cad spinii din inimă de zici că-s fructe coapte. Inima se oprește, Moare un copac. Ofilit de amar, N-a mai primit apă De vreo luna, un an Și am căzut, am cedat Într-o lume plină de calvar. A bubuit ceasul, Bomba a plecat. Într-o lume mai bună Unde poate va găsi o inimă. Una cu sânge, Nu cu argilă. Sunt dezamăgit de propriul schelet, Mă lasă, N-o mai duce. Am mâncat la ură De am făcut depresie. M-a încolțit ca un lup Și m-a mâncat atât de rău încât m-am trezit într-o lume Plină de șerpi cu venin dulce, Fără sânge rece. Cu o piele caldă, chiar catifelată. Te ademenesc, Te adorm. După bag cuțitu-n rană De te omoară Ca pe o pasăre chioară, Închisă-n celulă, Mâncată de soartă, Băgată-n pământ Și gata... Lumea e o artă. - Anita Badea

Umbra umbrei

Deși vor năvăli pe mine cerbii Cu stea în frunte, Stea furată de pe cer. Lumină brodată cu amar, Suflet lipit cu acuarele, Inimă călcată cu scrum, Piele patată cu vaselină, Ochi murdări de sânge, Buze uscate de vânt, Miros infectat de nicotină, Mâini mânjite de dispreț, Picioare obosite de la atâta fugă, Eu tot voi umbla Ce voi sta în spatele tău Lipit de tine... Dându-ți o îmbrățișare, Sărutându-ți tălpile... Plângând cu palete de culori Mergând pe cioburi și orori Voi fi o umbră plină de regrete. Cu suferința plină-n ghete. Voi fi o umbră... A umbrei plină de secrete.

...

Inima ... mi-e rece Parca nu-mi mai bate Parca n-o mai simt in piept... Si tace! Ii e frica sa-mi raspunda Ii e frica sa mai spuna Candva a simtit si ea... O iubire franta. Amarul a fost napraznic Luand-o ca o furtuna Cu tunete si fulgete lovind-o Si s-a facut praz... Sub clar de luna. Unde inca plange si asteapta Iubirea sa de mult aleasa Sa o stranga de pe jos, Si sa o aline frumos. Cum doar fericirea ei stie Sa o faca sa se simta Ca la-nceput Cand descoperea cum este pentru prima data Dragostea...

Urlă

Începe să-mi alunece prin minte Sentimentul dorului de tine Dar ești atat de aproape, oh, dragoste... Dar totuși așa de departe. Aproape din vedere, Departe prin sentimente. Cugetul inimii mele, Ești mai puternic pe zi ce trece, Dar tac! Nu mai vreau să-mi dezvalui iubirea! Nu mai vreau sa zbier, Să plâng... Nu mai vreau să-mi dau sentimentele de pământ Deoarece sunt greșite... Sunt oferite diavolului, Cel care mi-a furat inima cu-n zâmbet Și mi-a aruncat-o-n focuri Unde suferă... și tace! Plânge-n șoapte... Și suspină la iubire, de dor... Și de puțină liniște ca-n zbor. Vrea să stea în pacea sa, Fără a se mai gândi și ea. La lună ca un lup, Și urla de dor.

Mereu am avut un vis... Cugetat de durere, Impuscat de amar Si distrus de soarta. Visul de a iubi... De a simti o iubire adevarata, O iubire reciproca. Unde amandoi se lupta Pentru flacara dintre ei. M-am saturat sa ma lupt singura! Sunt mai rau decat un soldat sleit, Sleit de atata lupta, razboi... Vrea pace! Pace sufleteasca, daca se poate... Nu vreau liniste, nu vreau somn... Astea mi le mananca sentimentul de dor Dorul de tine, dragoste! Te vreau pe tine, langa mine. Stand in pace... Uitandu-ne la bolta de stele amare, Amintindu-mi de lacrimile mele curse Ca dupa un razboi.