Uneori nu mă doare ce s-a întâmplat. Mă doare ce aș fi vrut să se întâmple și nu s-a întâmplat niciodată.
Toate conversațiile neterminate. Toate îmbrățișările care au lipsit. Toate momentele în care am avut nevoie să fiu aleasă și am rămas pe margine, prefăcându-mă că sunt bine.
Oboseala nu vine doar din lipsa somnului. Vine și din anii în care ai cărat în tine lucruri pe care nimeni nu le-a văzut.
Dar încă sunt aici. Cu inima ciobită pe alocuri, cu speranța șifonată, dar încă aici.
















